4 septembrie 2019, Granicesti.
Ne-am trezit cand am simtit ca suntem odihniti, ne-am facut bagajul, am aranjat totul dupa noi si apoi am plecat veseli la drum. Tinta noastra era orasul Radauti. O localitate cu dureroasa rezonanta pentru mine, dar am hotarat sa infrunt demonii. Nu e usor sa mergi catre locul din care se trage fosta prietena, iubita. Mai ales atunci cand oamenii din zona au caracteristici fiziognomice si fizionomice unele izbitor de asemanatoare. Pana si aerul, miresmele toamnei, atmosfera locului, accentul… toate complotau impotriva linistii mele. Multumesc Creatorului si coechipierului meu! Am trecut si peste asta. Oricum majoritatea oamenilor apropiati mie au radacini si caracteristici genetice si fiziognomice estice si slave. Interesant. Complot sau sincronicitate impinsa la extrem?
Drumul a fost greut. Am mers pe langa sosea si implicit pe langa masini. Cald, zgomotul masinilor, lipsa umbrei si echipamentul greu – 22kg la mine si 16 kg la colega, au facut din cei 22 de km parcursi un mic maraton care parca nu se mai termina.
Am trecut si pe langa ”Mancatorul Austriac de Paduri Romanesti” . Am remarcat cum remorcile cu lemne intrau aproape una dupa alta. Toate pline, toate cu lemn din padurile noaste din ce in ce mai putine. Trecand pe langa acest “Capcaun” am simtit doliu in suflet si revolta. In zadar… Banii dicteaza confortul si lipsa constiintei si constientei.
Am ajuns intr-un final de pe acest lungut drum. Bocancii ne batusera. Rucsacii ne lasasera urme pe umeri si clavicule. Era clar ca ziua urmatoare trebuie sa ne odihnim.
Prin Bunavointa Domnului Bogdan Nicolau, Viceprimarul Radauti-ului, am fost cazati la Hotel Fast. Intr-o zona foarte buna. In jurul nostru Kaufland, LIDL, autogari, magazinase… Ii multumim si pe aceasta cale domnului viceprimar!
