12 august 2015.
Ne-am trezit in zori si dupa rutina matinala am plecat catre oras. La incercarea de urcare in spate a rucsacului, datorita greutatii si vechimii, o bretea/bareta, mi s-a rupt. Asta da treaba…! In plus mai aveam de trimis acasa si un colet. Asa ca imaginati-va: cu rucsacul pe un umar, cu toiagul in stanga si coletul in dreapta mergi si cauta ac si ata dura… Dupa cateva intrebari am ajuns unde trebuie. La second hand, doamna de acolo a fost foarte de treaba si m-a servit cu un ac mare si o ata cu care se cos plasele pescaresti… Ata era alba, asa ca acum, treaba e cusuta cu ata alba! :))
La posta am intrat odata cu functionara si am terminat repede. Coletul nu era mare si greu asa ca nu am platit multi bani. Cu toate formalitatile, cu trecerea pe la primarie, in jurul orei 9.30 am, am parasit centrul orasului Isaccea.
Cat timp a fost racoare si Soarele nu m-a batut la cap, m-am deplasat cu o viteza remarcabila, daca priveai de pe loc! 🙂 Altfel, parea ca stau….
Am trecut pe langa cateva cariere de lut si piatra. Am fotografiat niste formatiuni interesante si impresionante si am intalnit o capra care semana al naibii de tare cu a mea. Era pasiva si ma privea cu nepasare. Am incercat sa intru in vorba cu ea, dar se pare ca nu se trezise bine si n-avea chef! 🙂
Am mers, am mers si am mers, si deodata imi fac cu ochiul niste corcoduse de pe marginea drumului, atarnate… evident intr-un corcodus! 🙂 Am traversat, m-am camuflat in desis si am inceput sa bag la ghiozdan. Erau bune, bune, bune, imi ploua in gura si mi se strepezeau dintii, dar tot mancam. Deodata am muscat mai cu foc si m-am trezit fara un dinte. Incisivul din fata dreapta. Era cariat si plombat in adolescenta, iar nervul distrus si canal obturat. Se pare ca acum i-a sosit ceasul si mie mi-au venit toate pandaliile cand m-am trezit stirb. Ma gandeam in sinea mea: „Cum voi vorbi eu cu oamenii despre sanatate cand eu am ramas fara dinti in gura? ” Mda….
Un dinte impotriva mea…Nu-l pot lasa sa ma opreasca din drum. Asa ca l-am parasit acolo si am continuat traseul realizand ca pot respira mai usor printre dinti! 🙁
Deja era cald, tare cald si mare zapuseala. Norii se adunau de parca ar fi vrut sa se descarce deasupra noastra… Doar au mimat, dar pe mine m-au pus in garda. M-am oprit, am scos hainele de ploaie, am imbracat rucsacul si m-am asezat sub un nuc mare si stufos… Asteptand sa ploua, am atipit. M-am trezit cu o musca obraznica pe cap. Am observat ca norii m-au pacalit si m-am pregatit de plecare.
Domnul Primar Ilie Stefan, la apelul Domnului Aurel Stanica, a raspuns prompt si amabil si m-a asigurat ca voi avea cazare in bune conditii. Am fost nevoit sa tin telefonul inchis datorita semnalului slab si al bateriei care era aproape terminata.
Am purces voiniceste la drum, grabind pasul ca sa ajung la timp in Luncavita si ca sa pot sa iau si pachetul de acasa ce-mi venea cu microbuzul de la CDI. Am fost reperat de Banea Tudorel, pompierul de serviciu si invitat sa merg cu masina spre Luncavita. Am refuzat, evident si am continuat cu staruinta traseul. Intr-un final s-a blocat programul de monitorizare GPS si a trebuit sa-l inchid.
Ajuns la destinatie am facut rapid un dus si apoi am mers la primarie si dupa mancare. Am discutat cu Banea Tudorel si am aflat ca aici se desfasoara multe actiuni culturale, etnofolclorice si turistice, Luncavita fiind o comuna cu oameni primitori si linistiti.
In deplasarea mea am observat un lucru interesant: aici se vorbeste cu accent moldovenesc…
In sfarsit, toate s-au rezolvat cu bine, am despachetat, am cumparat de mancare si m-am pus la odihna. Multumesc si pe aceasta cale Comunei Luncavita si Domnului Primar Ilie Stefan!
