Ziua 9, Etapa 1. O altă dimineață însorită

6 iulie 2012.

Ciocanesti. M-am trezit cand soarele imi lumina scena somnului profund , nederanjat de nenea paznicul care a uitat sa ma trezeasca… 🙂

Era dimineata si cam tarziu la ora 7 sa pornesti …La ora 9 deja caldura se instaleaza si soarele itio bate in cap vioi si plin de o luminoasa si staruitoare sarguinta.
M-am echipat grabit, mi-am luat la revedere de la oamenii care ma gazduisera si apoi am purces la drum…Deja imi era cald.

Am facut cateva poze si m-am grabit catre iesirea din localitatea Ciocanesti, sperand ca voi da de camp si ca acolo v-a adia vantul racoros al diminetii. Gresit! Au urmat localitate dupa localitate…

Dupa mai bine de 15 km si doua pauze pentru odihna si uscarea echipamentului, am inceput sa merg din ce in ce mai greu…Din nou bocancii imi faceau probleme. De data aceasta era vizat cel mai tare piciorul drept. Urmatorii 7 km am mers din ce in ce mai rau pana am ajuns sa nu prea mai pot pune piciorul drept in pamant. In aceasta dureroasa situatie , de la intrarea in Calarasi am apelat la o ruda sa vina sa ma ia cu masina.

Am ajuns la gazda mea unde am fost primit cu bratele deschise si cu un cald si larg suras. M-am bucurat nespus de revederea unor rude de care nu mai stiam nimic de mai bine de 20 de ani. Am beneficiat de o intampinare regeasca si le sunt adanc recunoscator.

Dupa despachetare si desjegosare, am luat parte la o placuta dupa amiaza in care de fiecare data cand vroiam sa ma deplasez, consatatam ca la piciorul drept nu mai port 44, ci 46 …:))  Nu prea era de calcat cu el, mai bine in maini sau tzopaind… 🙂
Seara s-a incheiat cat se poate de placut si am urmat calea viselor, aproape fara sa-mi dau seama ca deja visez ..:) Vise …

Analizand scurta mea peripetie de aproape 10 zile, am ajuns la cateva concluzii:
1. Oamenii percep, reprezinta si analizeaza realitatea, doar fata de sisteme de referinta prezente mai mult sau mai putin pregnant in mintea lor;
2. Oamenii percep prin prisma contrastelor, si definesc binele si raul, uratul si frumosul, caldul si recele, luminosul si intunecatul …etc doar prin prisma experientei lor cu una din partile contrastante/antagoniste, cat si prin comparatia dintre cele pe care le cunosc. Daca un om nu a fost lovit niciodata, o simpla atingere o considera un ” un atac violent ” : )  Daca cineva este obisnuit sa fie lovit, aproape ca nici nu mai simte o palma 🙂
3. Obisnuinta, tiparele, blazarea ne robotizeaza si ne transforma in „mortii care isi ingroapa mortii lor! ”  Fara schimbare,fara miscare, fara nimic care sa ne provoace si incite, fara bucuria si suferinta care sa alterneze, fara ciclitate si alternanta , psihicul si fizicul uman sunt supuse monotoniei, bolilor , batranetii si implicit mortii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*