31 august 2017.
Dimineata, devreme, Helios cel stralucitor ne-a tezit cu mangaierile sale calde si luminoase. Avertismentul si indemnul au fost clare: astazi este ultima zi de vara! Bucurati-va! Am urmat indemnul. Ne-am pregatit de drum si am coborat sa mancam, sa ne luam ramas bun de la gazde si sa savuram un ceai pe terasa pensiunii. De pe aceasta terasa poti vedea un fel de Rai mai mic… Brazii ce imbracau dealurile semanau cu niste daci ce servesc viata si stau neclintiti in fata intemperiilor…
Mandrul, bonomul si ospitalierul nostru razes ne-a condus si ne-a rugat sa facem cateva fotografii impreuna. Ne-am bucurat si am pozat inainte de drum. Gazdele s-au oferit sa ne umple si cu merinde, dar nu am avut de ales si am refuzat. Rucsacul si asa este cat un bolovan.
Cu greu am plecat, dar am plecat. Am inceput cu o coborare…
Drumul a fost frumos, linistit si de o pace interioara greu de inteles. Oare pentru ca era ultima zi de vara? Frunzele plopilor rasunau in bataia vanticelului ce ne-a racorit pe parcursul traseului, soarele, desi stralucitor, totusi bland si cald, miresmele si umbrele toamnei deja se aratau…
In timp ce povesteam la telefon cu al nostru copilot de la Buzau, Adi Mindruta Tanasescu, gazda noastra Liviu Bazarca ne-a ajuns din urma cu masina si din nou am interactionat cu veselie si placere.
Kilometrii, 20, au trecut relativ repede, dar nu tocmai usor. Ne-au ajutat si ne-au bucurat si cateva discutii telefonice care au facut sa treaca mai usor timpul.
Spre seara am ajuns in Saru Dornei si dupa o pauza si o interactiune “intamplatoare” cu viceprimarul comunei, am fost indrumati catre Pensiunea Karmina. Aici am gasit din nou intelegere, bunavointa si ospitalitate. Doamnele care se ocupau de pensiune ne-au primit cu drag si ne-au cazat si ospatat. Mancarea a fost buna si indestulatoare! Multumim mult!
Dupa masa am ocupat locurile de dormit si ne-am lasat prada somnului inevitabil si iminent!
