2 septembrie 2019, cantonul silvic Granicesti.
Ne-am trezit dimineata cam uzi… Umezeala se condensase si pe interiorul foii de cort, nu numai pe exterior. Apropo… nu avem cort ci doar o foaie de cort… Sacii de dormit, paturica, hainele erau umede bine de tot. Uscarea lor ne-a luat juma’ de zi. Intre timp am bantuit un pic prin padurea aceea minunata parca desprinsa dintr-o poveste. Ne-am bucurat de timpul liber, am mancat la foisorul de la canton, am ascultat un seminar despre muzica si am incercat sa ne odihnim si incalzim la soare.
Spre amiaza am plecat cu oarece regrete ca parasim acel loc fain. Aveam un drum lungut si greut. Mult de coborat si de urcat. Jumate din drum am mers iar prin padure, Copaci inalti, coroanele spre varf… Dupa ce am traversat Calinestiul, foarte frumos de altfel, am luat-o pe camp si am tot cautat un loc pe unde sa traversam canalul de irigatii. In ultima instanta am improvizat un podet aplecand o salcie tanara si am traversat peste ea. Apoi am tot urcat si ne-am tot bucurat de peisaje, libertate si de natura. Intre timp a venit noaptea si deja eram in intarziere.
Cazare nu am gasit decat la un particular, un domn foarte de treaba care a binevoit sa ne primeasca si ospateze. Domnul Gutau fost primar, viceprimar si actual pensionar, ne-a intampinat cu masina personala si ne-a motopurtat cam 3 km pana la casa dansului. Am vrut noi sa mergem pe jos, dar nu am mai avut lipsa de bun simt sa-l refuzam si sa-l facem sa ne mai astepte; deja era ora 23.
In acea seara, mare lucru nu am mai facut. Ne-am dezechipat, ne-am spalat si apoi culcat.
