24 iulie 2017.
Cu greu ne-am despartit de un loc atat de frumos si confortabil, dar dorinta de a merge mai departe, de a cunoaste si ajuta si alti oameni a invins. In jurul orei 10 am plecat. Se anunta o zi cu furtuna, ploaie si grindina pe Ceahlau asa ca am hotarat sa-l ocolim si nu sa-l traversam. Ne-ar fi incantat ideea de a revizita Cabana Dochia, dar siguranta si esenta calatoriei noastre a primat.
Am mers pe un drum asfaltat dar inchis circulatiei auto. Umbra era si ea prezenta din loc in loc. Muntele si racoarea lui ne-a ajutat sa facem douazeci de kilometri fara sa simtim o oboseala exagerata. Drumul este foarte frumos iar ultima parte este plina de peisaje panoramice. Cateva puncte de belvedere ne-au incantat cu peisaje realmente feerice.
Duraul este, pentru mine, o staiune de suflet. Aici am trait o particica din adolescenta si iubirea mea de atunci. O zona simpla, montana, cu o clima specifica, dar placuta.
Am poposit la Manastirea Durau incercand sa ne cazam acolo. Din pacate manastirea nu mai avea locuri de cazare. Dupa vreo doua ore de cautari si asteptari, am fost ajutati de Parintele Stefan de la Casa Pelerinul. Dansul ne-a oferit o camera si mancare. Multumim pentru gestul sau si speram sa ne revedem curand si cu bine.
Spre seara eram cazati si acum umblam dupa ceva cumparaturi. In acea seara am avut ocazia sa facem si prima analiza. Am depasit oboseala si totul a fost ok. Am dormit dusi…
