1 septembrie 2019, Dragomirna.
Ne-am trezit cu toalele ude de roua, dar n-o fo’ bai ca Helios s-a oferit grabnic sa ne usuce echipamentul. Da, dar nu o durat doar 5 minute.
Dupa ce am impachetat totul, am mancat si apoi am lasat masina in grija proprietarului campingului, dupa care am luat-o la picior pe o caldura si pe un soare care ne-au “mancat” mare parte din rezervele de apa si enrgie. Padurea fiind relativ aproape, am beneficiat de protectia, energia, linistea si frumusetea ei.
Drumul a fost superb. Aproape ca in povesti. Spre seara ne-am adapostit de ploaia cu soare si ne-am bucurat de aerul minunat de dupa ploaia de vara.
Noaptea venea cu graba si noi nu ajunsesem la liman. Am gasit un canton silvic si, cu acordul padurarului, am innoptat in curtea cantonului, din nou sub cerul liber. Senin, dar rece si umed. De data asta am simtit bine racoarea si umezeala.
