1 octombrie 2015.
Am plecat de la Manastirea Runc, racit, cu febra si deja obosit. Cum? Cu greu, dar totusi am hotarat sa plec!
Afara batea vantul rece, soarele nu prea era hotarat sa se arate dintre nori si lumina lui nu patrundea prin frunzisul padurii prin care am trecut. Totusi ma bucuram iar de calatorie…Dar nu stiam unde voi ajunge si unde voi sta. Adi s-a apucat sa dea telefoane pe ici si colo ca sa imi gaseasca cazare…
In timp ce ma apropiam de Buhusi, un inveterat al ciclismului, imi face o surpriza si ma viziteaza pe traseu. A aflat de la calugarii de la Runc ca nu ma simt bine si s-a oferit sa ma gazduiasca in oras. Evident ca i-am multumit, am apreciat gestul, dar am continuat traseul, sperand ca nu o sa am probleme mari.
Buhusiul mi-a placut mult. Arhitectura este luminoasa si aerisita, peisajele sunt frumoase si pare un oras linistit si curat. Atmosfera si senzatiile traite la trecerea prin oras m-au incantat. Am facut cateva fotografii si am apreciat enorm, initiativa edilului, de a monta Stalpi de iluminat cu panouri solare si generatoare eoliene. Bravo! Asta mi-a placut mult!
Cu cat inaintam cu atat durerile si febra cresteau, iar vantul rece ma impingea inapoi si-mi racea prea tare sistemul. Devenea din ce in ce mai greu si mai anevoios mersul. Aproape ma sileam sa merg. Ma tot abtineam sa sun dupa ajutor. La un moment dat am vazut o fantana cu troita si bancuta. M-am oprit si ma gandeam ce sa fac. Nu prea reuseam sa respir normal, ma dureau toate cele si parca nu mai aveam forta-n brate si picioare… Cum ma gandeam asa, m-a sunat Domnul Primar Filip Ioan, din Zanesti si m-a intrebat daca nu vreau sa ma ia cu masina. Am acceptat si dansul venind dinspre Bacau, a fost numa’bine! M-a adus la ferma dansului, m-a gazduit si ospatat intr-o camera mare si confortabila, cu o soba mare si fierbinte de teracota. M-am bucurat mult si i-am multumit. Nu a trecut mult si mi-a adus si de mancare… Am cazut frant si cateva ore am dormit, timp in care imi simteam pulsul in tot corpul.
Seara m-am trezit transpirat si nedumerit, dar multumit de caldura sanatoasa ce radia din teracota. Simteam cum ma strapunge si-mi incalzeste corpul in profunzime…. Bune sobele vechi de teracota…. Se pare ca emit infrarosii cu aceeasi lungime de unda ca a soarelui…
Asa s-a incheiat aventura racitului de la intai octombrie …:)
