Ziua 55, Etapa 7. De la Schitul Buna Vestire la Chirițeni, Poiana Largului

17 octombrie 2017, ultima zi a etapei a 7-a.

Dimineata pe racoare, cand nu era soare, m-am ridicat in picioare si m-am apucat de impachetare. Era din nou o dimineata superba, superba, superba. Soare, caldut si tocmai ma astepta un drum lungut!

Dupa onorurile aduse diminetii si rutinei ei, am aranjat si curatat dupa mine in camera si m-am coborat la vale sa dau salutare. Mi-am luat ramas bun, am multumit si am purces la drum…

M-am lasat influentat de sfaturile celor de acolo si am plecat pe un alt drum decat cel indicat de harta. Interesant, frumos, mai greu, dar mai scurt. Aparent mai scurt.  Drumul indicat era fain, pietruit,

Dupa cativa km si cateva mici incurcaturi, drumul forestier s-a gatat. Tata Google Maps m-a ajutat. Am iesit din incurcatura si am intrat pe un drum de TAF, foarte abrupt. Panta era de minim 30%. Au fost cateva momente faine. Unul din ele a fost trecerea printr-o minima mlastina unde m-am mocirlit bine pe bocanci. Cu cateva gafaieli, am urcat. Ajuns in coama muntelui, am ocolit varful si am coborat de pe culme pe versantul sudic.

Apoi a urmat coborarea, la fel de abrupta si mai dificila decat urcarea. Atunci am facut si cateva basici la partea superioara a degetelor de la picioare. Pe aceasta panta m-a ajutat enorm toiagul de calatorie, de care mai toata lumea s-a speriat.

Intr-o poiana faina, m-am oprit si am stat un pic la soare ca sa ma usuc si sa ma odihnesc.

Am pornit mai departe catre Lunca Bradului. Am dat de un drum foarte ciudat si interesant prin padure. Dupa alti cativa km am dat de drumul forestier catre Buhalnita. Un drum foarte fain. Peisaje minunate si o zi superba.

Am iesit in sfarsit la drumul principal catre Poiana Largului, trecand prin Buhalnita si intalnindu-ma cu un car cu boi. De acolo am mai tot mers, cred ca mai bine de 15 km. Am poposit la un magazinas si am realimentat rezerva de apa. Nu mai aveam miere si-i duceam dorul… Simteam nevoia de dulce. La Hangu, unde ar fi trebuit, in mod normal, sa ies, m-am oprit si am mancat. Am sperat sa inchei acolo traseul, dar dupa juma de ora de stat pe loc si inghetat, am hotarat sa mai merg. Dupa inca cativa buni km, am gasit un TIR care m-a cules de pe drum si care m-a dus pana in Poiana Largului. Soferul era din Buhalnita… Coincidenta!

In poiana Largului, am stat la “ia-ma nene” mai bine de o ora. Intr-un final, un sofer ratacit din Moldova si-a facut milostenie cu mine si m-a dus pana in Toplita, chiar in poarta casei. Multumesc mult!

In acest fel, obosit, infrigurat, prost alimentat, am reusit sa termin si Etapa 7 din Romania Perpedes. Frumos si incitant, nu chiar usor si nici simplu, dar FRUMOS!