Ziua 51, Etapa 7. De la Mănăstirea Agapia la Mănăstirea Văratec

13 octombrie 2017.

M-am trezit de dimineata si am inceput sa impachetez, hotarat sa plec mai devreme de la Manastirea Agapia, ca sa ajung mai departe. Deja ma grabesc un pic spre casa… Evident ca nu sunt lucrurile dupa cum am vrea.

Cand sa plec, o maicuta a venit cautand “batranica”care face analizele. Nu stiam despre cine-i vorba pana cand m-am lamurit ca eu-s “batranica”. Asa intelesese dansa, ca este o batranica care face analize. Interesant cum fiecare intelege ce poate, ce vrea …

Evident ca nu am putut s-o refuz si am scos din rucsac aparatul si am inceput analiza. De indata a venit inca o maica. Deci ma gandeam ca macar pe la 12 voi peca… Nici asa nu a fost, pentru ca intre timp m-a lovit foamea si pofta… Maicile ma invitasera la masa si asta nu am putut refuza. Cartofi prajiti cu salata de varza murata si usturoi de gradina… Bun! Am mers la masa… Aici mai era o maica dornica sa povesteasca cu mine… Iaca, ora 12 s-a facut 15 si in sfarsit pe la orele 16 am reusit sa parasesc “Chilia Maicii Xenia” dupa ce mi-am luat ramas bun.

Drumul catre Varatec, singura locatie mai apropiata unde as fi putut dormi, a fost relativ scurt, dar innourat si ploios. Echipamentul de ploaie m-a ajutat. Am facut cateva fotografii, am profitat de aerul curat de dupa ploaie si am ajuns destul de repede la Varatec, fara sa ma grabesc.

Manastirea Varatec este tot de maici si tot obiectiv turistico-religios. Am fost cazat de o maicuta de treaba si apoi am inceput sa fac analize maicilor. Am incheiat sesiunea analizelor in jurul orelor 23.

M-am pregatit de somn si m-am culcat…