Ziua 5, Etapa 3. De la Parcheș la Mănăstirea Saon

8 august 2015.

Aseara am adormit intr-o clipita, am dormit bustean si m-am trezit ca nou. Dar ”un nou” cu probleme de fabricatie. Ma dureau toate cele. De… nu s-a terminat faza adaptarii la efort. Nu-i usor sa cari un rucsac de 25 kg si sa tarai niste bocanci incapatanati si rigizi.

Cu ceva vreme in urma, pe cand cautam sponsorizari, careva mai frustrat de fel, imi scria: “Ce crezi, ca eu sunt prostul tau? Tu sa te plimbi si eu sa muncesc pentru tine? Adica tu iti faci vacanta pe banii mei?“. Il invit pe dansul sa se distreze alaturi de mine! 🙂

Sunt sigur ca dupa o zi de distracte cu caldura, fara apa suficienta si cu 25 kg in spate, o sa i se para RAI serviciul actual. 🙂

Dar sa ne intoarcem pe drumul nostru… La prima ora au inceput gainile sa cotcodaceasca si m-au avertizat ca soarele se ridica grabit pe bolta cereasca. Nu prea le-am bagat in seama si aici a intervenit un catelus tare dragut, dar cu o gura cat o sura. M-am trezit, ce sa fac?

Familia Parintelui Nicolae a fost o gazda excelenta si mi-au dat tot ce-mi trebuia de mancare si bautura. Cand spun bautura, ma refer strict la apa!

Dupa ce am facut cateva analize si am purtat o scurta discutie despre nutritie si sanatate, am luat povara la spinare si m-am pornit prin colb catre manastirea Saon.
Drumul a fost scurt, dar interminabil. Bocancii ma chinuiau, caldura ma ostenea, vantul ma prafuia… scenariul perfect al unei zile in desert!

Am poposit intr-o caverna a dealului unde m-am ascuns de vant si praf. Am pandit vremea si cand am prins ocazia favorabila mi-am continuat drumul, abatandu-ma de la drum…:) Da, Adi, iar pe camp! Am scurtat cam un kilometru.

Manastirea Saon m-a primit dupa mici insistente. De… costumatia si prezentarea mea se pare ca inspirau o oarecare teama… Intr-un final am primit mai mult decat am cerut, sperat si meritat. Multumesc!

Sper sa petrec si ziua urmatoare tot aici, incercand sau chiar vorbind cu maicile despre sanatate si alimentatie.