13 octombrie 2019, Borsa.
Dimineata la fel de insorita si plina de miresme si de o atmosfera de toamna montana. Pregatiri, impachetari si decizii, totul contra timp.
Promisesem gazdelor ca mai fac un o tura de analize, asa ca m-am invrednicit sa cobor in living si ne-am apucat de treaba. Oamenii de treaba, atmosfera calda si totul a decurs ca uns.
Gazda noastra ne-a oferit si de mancare pe placul si regimul nostru! Multumim mult! Ce mai puteam astepta si cere? Am avut tot ce ne trebuie.
Am mancat, ne-am impachetat si, pentru ca deja era aproape seara, ne-am miscat funduletele pe “cel mai lung” traseu din expeditie si mai ales din etapa 8-a: 750m. :))
Am ajuns la Hotel Cerbul, unde Domnul Primar, prin bunavointa si amabilitatea sa, a aranjat sa fim cazati inca doua nopti, ca sa putem rezolva desincronizarea noastra cu baza. Weekend, colete care erau pe drum, prin curier si tot din astea, logistice.
Tot eram echipati, am dus bagajele in camera si, daca si motoarele le incalzisem, am iesit la o tura de recunoastere prin statiune. Era o seara superba de toamna, cu o luna plina imensa a carei lumina contura dealurile si muntii in negura noptii, o luna cum numai Dogen Sama a reusit sa aprecieze. Ne-am bucurat de atmosfera, iar aerul tare si curat de munte ne-a bagat soarecu’-n burtica. Am mers la restaurant si am bagat sub nas doua salate duble de le-a mers vestea.
Apoi obositi de traseul “lung” si de impachetari si despachetari, ne-am lungit un pic in pat si lungiti am fost pana dimineata.