11 octombrie 2019, Pasul Prislop.
Cu doua ceasuri de somn, greu am reusit sa “facem ochi”. Odata ridicati din asternuturi, am initiat secventa de impachetare si pregatire de drum. M-am gandit sa ies sa vad ce si cum este pe afara ca sa stiu cum ne echipam, si deodata mam trezit cu capul in nori, la propriu. Frumos, incitant, dar complicat de orientat pe drum de munte cand nu vezi nici la 5 metri in fata ta. Nu ne-am agitat, stiam ca apare o solutie.
Am iesit sa dam cateva telefoane si sa incercam sa ne stramutam cazarea la Manastirea Prislop. Am mers la Tovarasii Monahi si am pus o intrebare in cel mai normal si mai politicos mod cu putinta, dar din NEFERICIRE pentru renumele lor gresit de CRESTINI, am fost tratati cu dispret, sfidare si conversatia au incheiat-o dansii fara sa ne lase nici un drept de apel. Mai mult, au continuat discutia lor duhovniceasca despre vinuri, modul lor de preparare si tipul lor, pastrare etc. Ne-am uitat pret de un minut la ei , asteptand o vaga urma de bun simt ca eram acolo si asteptam un raspuns. Intr-un final, vadit stanjeniti de prezenta noastra, s-au sinchisit sa baiguie cateva vorbe fara punct si virgula, ca Dan Diaconescu – OTV. Ciudata prezenta, mai degraba de orice, numa de calugari, nu!!! Pacat! Mare pacat, pentru ei si manastirea lor mare si frumoasa, care nu stiu la ce le foloseste. Am o banuiala, dar ma voi opri aici!
Ne-am incercat norocul si la celelalte cabane si pensiuni, dar erau inchise, fara curent si evident nu aveam ce face in zona. De la pensiunea unde eram cazati trebuia sa plecam si, datorita weekendului, eram un pic incurcati.
Intorsi la Pensiunea Prislop, am hotarat sa plecam catre Borsa, trecand peste munte, pe la Cascada Cailor. . O zona si un peisaj superbe.
Gazda noastra nu ne-a lasat sa plecam flamanzi si ne-a chemat la masa cu drag. E atat de placut si de bine cand simti ca unii oameni mai au si suflet… Multumim inca odata pentru toate cele!
Dupa masa, ne-am luat bagajele, am mai povestit o tzaruca si apoi cu greu ne-am despartit.
Drumul a inceput promitator, urcand, urcand, urcand, dar nu a fost mult de urcat, maxim un kilometru. Ajunsi aproape in Varful Prislop, am decis sa aruncam o privire la peisaj si de pe partea cea mai de sus a partiei. Ne-am dus acolo si am gasit o bancuta improvizata pe care am stat cateva minute, facand poze si admirand peisajul. Superb!
Ceasul ne-a anuntat ca timpul trece si seara vine repede. Am ridicat ancora, pardon, fundul, si am continuat calatoria catre Borsa. A fost un drum relativ scurt si relativ usor. Am mai urcat doua pante si apoi a fost mult de coborat, mult si abrupt. Am coborat pe partia de telescaun, direct in curtea pensiunii Bradet, unde eram asteptati. Am avut senzatia ca am aterizat cu parasuta la punct fix. Senzatie perturbata doar de cele doua garduri pe care am fost nevoiti sa le sarim ca sa intram, prin livada gazdelor, in curte. Oamenii ne asteptau. Foarte ospitalieri si foarte de treaba, ne-au ajutat cu tot ce au avut si putut, si ne-au oferit o camera super faina, spatioasa, calduroasa si luminoasa. Multumim mult!
Dupa despachetare, spalare, etc… am coborat sa povestim si sa facem analize. Rezonand si bucurandu-ne reciproc de prezenta noastra, ne-am intins la povesti pana dupa miezul noptii. Nici nu stiu cand au trecut trei ore. Multumim mult pentru atmosfera placuta, calda si deschisa!
Obositi, ne-am parcat si am stins farurile ca sa ne odihnim.