7 octombrie 2017.
La Manastirea Neamt, am dormit beton si m-am trezit de cateva ori doar ca sa merg la toaleta. Cand m-am simtit odihnit, am sesizat ca era ora 12 ziua. Mda… Oboseala, foamea si zbuciumul launtric. Toate trec…
M-am spalat si am iesit sa vad daca am sanse sa vorbesc cu careva pentru a spala hainele, pentru a primi permisiunea sa fac focul si tot asa. Ma trimiteau de la Ana la Caiafa. Am cerut sa vorbesc cu Parintele Staret, dar era de negasit. Se evaporase. Nu-i bai… Pot supravietui si asa.
Masa de pranz am sarit-o si, cand mi-am data seama, am fost sa rog frumos pentru ceva mancare. Am fost repezit si tratat ca un cersetor intarziat la cantina saracilor. Mda… alt gust amar in suflet. Aici e Casa Domnului? Dupa multitudinea simbolurilor satanice, masonice as zice ca e a celuilalt. Pacat de oamenii buni de aici care nu stiu cui se inchina.
Mi-am vazut de trebile mele si de indata a sosit ora mesei de seara. M-am prezentat sa nu mai ratez si aceasta sansa de a infuleca ceva. Nu-i rau sa mananci odata la doua zile… Dar nici bine.
La ora 6.10 am fost la masa. Scorpia care m-a cazat era in fata usii de la trapeza. Ii povestea unei alte ghionoaie despre mine. Cea din urma a inceput sa rada ca e buna, si sa ma intrebe obsesiv daca nu am vreo bomba. Chiar am o bomba, dar nu cu TNT ci de alt fel. Dar sa stea linistita ca n-o pupa ea… In momentul in care am rugat sa-mi dea mai mult piure de cartofi, ca nu mananc peste, am fost amenintat ca nu mai mananc nimic. In acel moment, unul dintre cei doi calugari care erau acolo la masa cu mine s-a ridicat si mi-a adus el piure, smantana si varza. Nu stiu cum il chema, dar ii multumesc mult pentru omenie! Nici nu am apucat sa mananc salata de varza si ghionoaia si seful ei, un gnom ticnit care se balbaia si imbina vorbele de numa Bunul Dumnezeu intelegea ce spunea, au venit sa ma dea afara ca-mi expirase timpul… Asta da crestinism, asta da iubire si servitute in numele Domnului.
Cand plec de aici, sa-mi scutur sandalele si sa le las inclusiv mancarea oferita cu “drag”.
M-am intors in chilie, dezamagit si revoltat. Astia-s crestini sau cretini? Nu stiu… Diferentele sunt vagi si nesemnificative. Domnul sa-i ierte si lumineze! Amin!
Am scris jurnalele si am incercat sa trimit fotografiile. Semnal prost la net si viteza mica.
Am mai lucrat un pic la documentele mele si apoi am iesit la o plimbare in aer curat inainte de culcare. Noaptea si somnul au sosit… M-am retras in mine si am adormit gandindu-ma la viata…