Ziua 44, Etapa 7. De la Mănăstirea Râșca la Mănăstirea Neamț

6 octombrie 2017.

Dimineata m-au trezit toaca si clopotul cel mare de la Mănăstirea Rîșca. Sunet puternic, clar si bun de trezit si mortii. De indata m-a sunat si Parintele Gabriel. Am coborata sa discutam si sa facem analize. Fiind pe aceeasi unda si pe aceeasi frecventa, am tot discutat si ne-am sfatuit reciproc.

Ora 14 a sosit si Edy n-a plecat. In graba am strans si impachetat toate cele si am plecat catre Manastirea Neamtului. Nu stiam cati km sunt si nici ce drum am sau ce ma asteapta, dar stiam sigur ca mai am cam maxim patru ore de lumina.

Am grabit pasul si am urmat indicatiile de pe harta. In doua ore am ajuns in capatul drumului. De aici a inceput distractia. Drumul abrupt, prin padurea necuratata in urma exploatarii si plina de muri salbatici, tufe si arbori cazuti. Cateva rape abrupte mi-au taiat calea si am tot incercat sa le evit dar in ultima faza am hotarat sa trec prin ele. In una dintre ele m-am intalnit cu un ursulet. Un pui fain, negricios ce s-a rostogolit in rapa si, cand m-a vazut, s-a speriat si a urcat in graba inapoi dealul. Si eu m-am cam speriat, ca mi-am imaginat ca apare si muma-sa. Asa ca si eu am prins puteri sa urc cu ceva derapaje dealul celalalt. Din fericire nu a venit ursoaica dupa mine. Da, dar mie mi-a crescut si adrenalina si ritmul de mers.

In curand am iesit la drum si apoi la loc larg, intr-o poiana mare si plina de un miros ciudat. De acolo am urmat un drum comunal sau judetean, care m-a scos direct la Manastirea Neamt.

Am trecut printr-un catun ciudat in care casele erau inghesuite si unele chiar lipite. Curti mici si case mici ce contrastau cu cateva vile. Am realizat ca oamenii aceia traiesc toti din exploatarea lemnului. Era o fabrica mare in zona.

Exact la ora inserarii am sosit in poarta manastirii si bine am facut, ca altfel aveam ce bate la poarta. Un parinte de treaba m-a ajutat sa o gasesc pe maica Casiana, cea care se ocupa de cazare.

Maica era cam speriata de prezenta si infatisarea mea, ingrijorata de sederea mea acolo si de posibilitatea de a deranja locul… Interesant. Dupa ce ca asternuturile si paturile nu au mai fost spalate de la pastele cailor si put groaznic, tot ea se temea ca o sa-i fac murdar… Mda… Slava Domnului!

Obosit si jegos, am facut un dus ca sa pot mai apoi sa imprumut putoarea asternuturilor. Am facut o plimbare pe afara sa ma mai aerisesc si apoi m-am pus la somn in frigiderul camerei de cazare, cu pereti grosi si reci ca un cavou.

Slava Domnului!