6 octombrie 2019, Schitul Sf.Ap.Petru si Pavel din Botos.
Adormind spre dimineata, evident am ratat slujba si am ramas fara. Totusi, nu am ratat cele 4 apeluri care au reusit efectiv sa ma trezeasca. Era Doamna Cristina, de la Delnita, care era speriata ca a ramas fara catelusi. Am asigurat-o ca sunt bine si in siguranta. A venit sa-i ia si s-a bucurat ca i-a gasit.
Deja era gata somnul. M-am dusuit si am inceput “ritualul”de dimineata, care batea spre pranz.
M-am apucat de scris si scriu. Am facut o pauza si am iesit sa fac cateva poze, cand la usa mea miorlaia un pisic. Nu l-am auzit din cauza castilor si a muzicii de antifonare. Micut si dragalas, ne-am imprietenit pe loc si am hotarat sa fim colegi de camera. Stiu, unora nu le place… atunci sa-si ia catel!
Tigrisor alintat si vorbaret, a venit la mine in parohia din chilie. Un companion plin de afectiune si de dragalasenii. A stat cu mine si cred ca ar mai sta, a dormit cu mine, dar de dimineata avea treaba afara si a plecat sa testeze zapada proaspat depusa.
Ziua a trecut relativ repede… Scris de jurnale, analize, mers la masa, un pic de odihna…
Seara am povestit mult cu vecinul meu de palier, Parintele Serafim. Interesanta si complexa discutie.