1 iulie 2012.
In aceste prime si superbe zile de drumetie am asistat la rasaritul si apusul soarelui, la rasaritul si apusul lunii … Dupa mine sunt putine lucruri mai frumoase decat aceste spectacole date de univers, gratis.
Soarele, Pamantul si Luna sunt aici si datorita lor noi si natura care ne hraneste si mentine in viata, existam. Sa fim recunoscatori si sa nu mai distrugem tot ce ne inconjoara prin nepasare si ignoranta.
RASARITUL Soarelui din aceasta zi de duminica a fost unul superb. Cativa norisori rosiatici au vestit ridicarea soarelui, pasarelele deja zburau vesele si ciripeau pline de viata. Umezeala fina din aer reflecta si evidentia lumina rasaritului… Cucii si turturelele stateau pe stalpii de curent si dialogau sacadat. Ma simteam o parte din natura si ma bucuram ca am fost acceptat in peisaj …:)
Intreaga zi m-am ascuns la umbra si m-am doftoricit. Spre seara, unul din baietii domnului Gigi a revenit si mi-a tinut o placuta companie.
Dupa ora 20 m-am pregatit si am plecat la drum incercand sa recuperez timpul pierdut.
Am asistat la un alt minunat apus si la instalarea unei seri divine. Luna aproape plina ma lumina din stanga si se juca cu vantul creand frumoase si miscatoare umbre pe sosea si pe camp. Urma vantului o auzeam prin frunzisul plopilor de pe marginea drumului si o simteam cum ma racoreste. Miresmele serii si ale campului ma imbiau sa pasesc mai mult si mai mult … Simteam prezenta stihiilor naturii si a divinului, in tot ce traiam. Din cand in cand cate o masina perturba aceasta reverie per pedes!
Am mers binisor pana aproape de padurea Ciornuleasa, rezervatie naturala. Durandu-ma iar picioarele, am hotarat sa poposesc aici, dar negasindu-i pe padurari la canton, am incercat sa ma adapostesc peste noapte undeva la liziera padurii. Aici m-am intalnit cu politia de frontiera care s-a oferit sa ma ajute si sa ma duca pana in Manastirea. Am refuzat politicos sperand la o noapte feerica sub luna plina.
Nici nu am apucat sa despachetez, norocul meu, si deodata am simtit prezenta unor mari si salbatici musafiri. Erau porcii mistreti! O turma … Un mascul mare, doua sau trei scroafe si multi purcelusi incepatori! 🙂 I-am tinut sub observatie luminoasa in timp ce mainile impachetau de zor …:) Grohaitul infundat si mai mult pufnit m-au cam avertizat ca nu sunt tocmai bine primit acolo. Ca sa nu inopinez , am parasit liziera padurii cu teama si bucurie si nemaisimtind nici o durere, ci doar o posibila amenintare, am strabatut cel putin 3 km direct prin lanul de grau plin de roua. Un prieten care era la telefon cu mine, a prins „in direct” toata defilarea mistretilor! Tot el, apoi mi-a dat indicatii de orientare in teren, vizualizand de pe Google Map zona.
Adrenalina astfel eliberata m-a ajutat sa mai fac 20 de km in acea noapte. Acolo am pierdut sticla de apa si un cablu de incarcare pentru mobil. Pacat ca am fost nevoit sa ocolesc padurea si nu am apucat sa mai fac poze si sa filmez. Ramanand fara baterie si la telefon, nu am mai putut transmite coordonatele pozitie mele si implicit pe harta a aparut o linie dreapta ca si cum as fi zburat …:)
Noaptea s-a incheiat maiestuos cu un rasarit la care am mai avut puterea sa fiu martor si cu picajul meu intr-un adanc somn de nevoie! 🙂
Teama si durerea sunt trecatoare si rar ne amintim de ele, dar bucuria si fericirea dainuie …
Click pe poza de mai jos pentru a vedea toate pozele zilei, la Flickr.
Lasă un răspuns