3 octombrie 2019, Campulung Moldovenesc.
Toate pregatirile de plecare ne-au furat mult timp, ca de obicei in ultima etapa. In jurul pranzului am reusit sa demaram , nu inainte ca sa ne luam ramas bun de la gazde si sa transmitem multumiri si Domnului Primar.
Drumul l-am cautat si urmat cat mai paralel cu soseaua, chiar si pe calea ferata, numai pe langa masini sa nu mergem. Zgomotul, praful si fumul masinilor te obosesc foarte tare.
Am mers pe drumuri laturalnice, mai ocolitoare, dar mai frumoase si mai linistite. Nu am reusit mereu aceasta performanta. Am fost nevoiti sa iesim la drumul principal si sa infruntam traficul.
Masa am servit-o pe marginea paraului, vis-a-vis de o pensiune cu facilitati de casa verde. Eram sub viaductul rutier si in spatele caii ferate; un loc mistic si trepidant, la propriu. Am usurat rucsacii cu cateva sute de grame si, daca punem si lichidele, chiar nu s-a simtit! 🙂
Mergeam pe calea ferata si mi-am amintit bancul cu cei doi betivi care faceau acelasi lucru ca si noi, dar ei, in postura patrupeda: “Bai, atatea trepte nu am vazut si urcat in viata mea! -Da, bai, da ce prost a fost constructorul, uite ce jos a pus balustradele!“. Ne tot uitam in urma ca sa nu cumva sa vina Domnu’Trenu’ infuriat ca i-am ocupat autostrada. Cand autostrada feroviara s-a ingustat, ne gandeam si imaginam cum o sa sarim noi in boscheti daca apare Rama cea Mare si Albastra care suiera nervoasa.
Din fericire nu am avut aceasta unica onoare si nesansa sa ne intalnim. Dupa ce am parasit drumul cu multe scari si balustrade jos, jos, jos de tot, parca ne-a simtit si a trecut la 2 minute dupa noi, scotand suieraturi triumfatoare. Ha, ha, se credea singura pe scarile ei…
Am mai facut cateva mii de pasi si a inceput sa picure bine de tot. Am tot sperat sa fie o sperietura, dar picaturile razlete au devenit ploaie serioasa. Ne-am echipat , fara chef, de ploaie, si am continuat. Pana sa ne echipam deja cu pantalonii, pana la jumatea gambei erau uzi. E clar, in afara de pelerina mai trebuie si un fel de parazapezi, pardon paraploi. 🙂 Ne gandim la o varianta.
Tot ploua, tot batea vantul si iar ploua si cand ne uitam mai bine in jur, noi tocmai intram in Fundul Moldovei. Cred ca Moldova nici n-a sesizat, dar noua nu prea ne placea decat peisajul, clima nu o suportam. Am vrut sa fotografiem gaura, pardon, poarta de intrare in Comuna Fundul Moldovei, dar ploua prea tare si nu am vrut sa ud jumate de echipament ca sa scot aparatul foto. Oricum…fascinant.
Incet, incet am ajuns si la Profi-ul din zona, am trecut si pe langa scoli, pe langa pensiuni multe, dar drumul catre Delnita parca fugea de noi. Ne-am asezat pe o bancuta sa ne odihnim. Dupa o scurta pauza, am continuat fara prea mult avant, dar sperand la cazarea calda.
Eram asteptati la Domeniul Cerbilor din Delnita. Totul era aranjat si curierul de la SameDay locuia in Delnita si am vorbit sa ne intalnim pe drum. Dar drumul catre acest minunat catun montan nu mai aparea. La un moment dat ne anunta GPS-ul ca in 200 m sa viram la stanga, ca ne-a gasit drumul cel bun. Bucurosi am grabit pasul si, chiar pe coltul intersectiei, am gasit o statie de microbuz cu acoperis si bancuta. Ne-am adapostit si asezat, sa bem ceva si sa ne odihnim. Dupa 15min am hotarat sa plecam. Ne-am luat rucsacii in spate si, cand sa plecam, langa noi s-a oprit o masina si un domn amabil s-a oferit sa ne duca la Delnita. Era chiar gazda noastra. Multumindu-i, l-am refuzat politicos si am continuat pe jos. A fost relativ ok. Urcarea a fost lina si drumul bunicel. Un pic ne-am dezorientat cu ajutorul GPS-ului care ne-a anuntat ca am ajuns cu 500m mai repede, dar l-am iertat si inchis si am continuat dupa indicatiile telefonice ale Domnului Ivanciuc. Am ajuns in jurul orelor 20.30. Era noapte si frig, si abia asteptam sa ne asezam jos.
De cum am aparut in fata cabanei, Domnul Nelu Ivanciuc ne-a iesit in intampinare zambind bucuros ca am ajuns in sfarsit. Ne-am bucurat si noi si i-am multumit pentru ospitalitate. Oamenii ne asteptau cu masa calda. Ciorbita, sarmale de post, galusti cu prune, toate foarte bune si frumos servite.
Dupa masa am sporovait un pic si apoi am trecut la treaba. Curatat, spalat, pus la uscat, pregatit de culcare si adormit aproape far ‘de veste…