29 septembrie 2017.
Ne-am trezit si ne-am pregatit de oras. Apoi am scris jurnalele si am prelucrat fotografiile.
Am coborat la masa si am inceput sa facem analize. Cateva persoane au fost dornice sa afle cum stau cu sanatatea. Bravo…
In mare viteza am gustat ceva si apoi am plecat la oras. Trebuiau cateva lucruri inainte de prelegere. Am trecut pe la cazare, am luat ceea ce aveam nevoie si am plecat catre Clinica Endermo.
Era o dupa amiaza foarte frumoasa si insorita de toamna, dar aerul, lumina si atmosfera parca erau de noiembrie, cu toate ca frunzele copacilor inca erau verzi.
Privind in jur am putut sesiza multe BMW-uri, multe magazine mici diverse ce se imbina oarecum armonios cu cele mari, oameni linistiti ce merg fara graba pe strada. Oare asa e toamna in Suceava?
Am ajuns la clinica si, spre surprinderea noastra, nici jumatate din cei anuntati nu au venit, iar o parte a plecat inainte sa terminam expunerea. Tot ce pot spune este faptul ca seara oamenii sunt obositi si nu prea au rabdare sa asculte o “predica prelungita”. 🙂 Totusi am fost onorati cu trei salve de aplauze…:))) Evident este o hiperbolizare a minisuccesului nostru si evident si o figura de stil.
Cu toate acestea discutiile, povestile si analizele s-au intins pana dupa ora 22.
Am facut o plimabre pe jos catre cazare. Seara era rece si deja ceva din aer amintea iar de noiembrie. Hei, octombrie, unde esti?
Emilian si-a facut bagajul si eu am mai pregatit cate ceva. Am pus cateva haine la spalat si am fost nevoit sa repar si masina de spalat. No, nu-i bai! Dupa intinsul rufelor a urmat si intinsul meu… la somn. 🙂
Asa trecu si ziua 37-a…
