26 august 2017.
Astenia de toamna isi spune cuvantul. Cum toamna a venit mai repede, temperaturile au scazut brusc, corpul uman incepe pregatirea de toamna si apoi iarna. Ziua este mai scurta, soarele nu se mai ridica pe mijlocul boltii ceresti, lumina si umbrele, frunzele si temperaturile, vantul, miresmele, toate amintesc de toamna. In aceste circumstante corpul se readapteaza… Adaptarea, readaptarea se face cu un mare consum de energie. De aici apare astenia de toamna. Este specifica si mai vizibila la barbati, iar primavara la femei.
Am resimtit si resimtim din plin aceste schimbari si adaptari. De asemenea resimtim si pauza de mai bine de 2 saptamani. Cele lumesti nu ne lasa de loc sa haladuim liberi pe coclauri. Trebuie sa ne incadram in sistem, sa fim sclavii lui. Sa producem materie consumand energie, timp, viata.
Am petrecut mare parte din zi socializand si odihnindu-ne. Spre seara am pornit pe traseu. Un traseu scurt, doar 10km, dar frumos. Drumul prin padure si printre dealuri nu a fost chiar usor. Mare parte, cea mai mare parte a fost de urcat. De data aceasta, cu toate ca rucsacii au avut cam aceeasi greutate ca de obicei, ni s-au parut mai grei. Peisajele, mireasma de conifere si apusul superb au compensat din plin.
Aproape de intrarea in Bilbor, un localnic cu masina s-a oprit si s-a oferit sa ne duca, motorizat, la Bilbor. Am refuzat politicos si am continuat drumul. Perpedes inseamna “pe picioare”, nu pe roti, nu?
Am ajuns in centru. Era nunta mare… Noi cautam cazare. Am intrebat in stanga si-n dreapta si sansele noastre s-au materializat in urma abordarii si discutiei cu Parintele Dumitru Apostol, preot paroh in Bilbor. Un om de treaba si ospitalier. Ne-a cazat in casa parohiala. Conditiile sunt mai mult decat bune. Din putinele discutii am aflat ca aici se organizeaza si tabere. Frumos, laudabil…
Dupa despachetare, spalare si organizare a urmat somnul… cam agitat si plin de vise…
