Ziua 3, Etapa 6, Mănăstirea Pângărați – Pensiunea Cristina (barajul Izvoru Muntelui)

20 iulie 2017.

Dimineata ne-am trezit obositi si cu gandul sa incercam sa mai ramanem. Nu s-a putut. Monahul Varsanufie, neinduplecat ca insusi Ilie Sfantul, ne-a trimis si “la altii”sa ne mai cazam. Am tras matu de coada pana la masa de pranz si apoi ghidati si ghiftuiti de Sf Ilie, am plecat spre Izvorul Muntelui.

Am ales un traseu minunat, frumos si neconventional ce trecea peste munte. Evident ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Pe harta traseul avea DOAR 12 km. In realitate erau 12 km de urcat prin padure, paraie si noroaie. Peripetiile nu ne-au ocolit. Afundari in mocirla, rataciri, trasee cu obstacole, senzatii de rau, o groaza de escadrile de vampiri inaripati si bataturi prin bocanci. Nici unghiul pantei nu a dat dovada de compasiune. Fara sa ne plangem, a cam fost ziua in care am simtit din plin cele 25 kg din spate. Spre seara am reusit sa iesim din labirint si sa ne “conectam” la drumul judetean ce ducea catre Izvorul Muntelui. In jurul orei 22 am gasit Pensiunea Cristina si ne-am cazat intr-o casuta de lemn. Din nou doar o noapte. Am spalat o parte din echipament, ne-am spalat, am amanat mancatul pentru a doua zi si ne-am culcat.

A trecut o zi in care mi-am amintit in detaliu pilaful cu mult ulei, ciorba de legume fara gust si laptele batut – singurul care merita mancat/baut. Dar calul de dar nu se cauta la dinti!