Ziua 3, Etapa 1. Marș prin soare torid până după Luica

30 iunie 2012.

Am pornit de dimineata intr-o noua aventura. Am strabatut oraselul Budesti, un orasel foarte colorat si foarte sarac. Oamenii, mai mult de culoare, ma abordau crezand ca sunt ba vietnamez, ba american …etc 🙂

Am stat de vorba cu cativa rromi care pareau foarte relaxati si foarte de treaba. Erau foarte curiosi ce castig eu! Le-am dat un raspuns nesatisfacator pentru ei: „castig experienta si glorie eterna ! ” :))) M-au incurajat si mi-au urat drum bun.

Au urmat Negoesti, Soldanu si apoi Luica. Localitati frumoase si cat de cat ingrijite. Pe drum catre Negoesti , bocancii mei foarte laudati si scumpi, au inceput sa-mi faca probleme. Talpa s-a tasat si am inceput sa simt ca merg cu niste saboti de lemn.

In aceste comune frumoase si in restul traseului de pana aici, nu am vazut nici o fantana la marginea drumului, pe camp sau in sat. Pe vremuri, cand eram copil si mergeam cu parintii prin tara, vedeam adesea fantani cu cumpana, mai la tot pasul, chiar si pe camp. Acum ca sa bei apa trebuie sa bati in poarta oamenilor si ceri apa. Sau sa cumperi apa imbuteliata in recipiente de plastic tip PET. Recipiente instabile chimic, poroase si toxice atat prin etilena cat si prin ftalatii pe care ni-i lasa in apa continuta. Etilena si ftalatii sunt substante cancerigene unanim recunoscute.

Peisajele de campie, superbe si luminoase mi-au incalzit si incantat sufetul, dar datorita caldurii era sa-mi iasa sufletul :)) Cam greu , vara, cu bocanci laudati degeaba si cu 24 kg echipament de carat.

Din cand in cand ma descaltam si lasam sosetele sa se usuce si incercam sa-mi masez talpile ca sa evit afectiunile iminente. Cu toate acestea de la intrarea in Luica si pana la iesire am simtit deja ca e cazul sa trec la papuci! Prea tarziu… aveam deja basici dragalase. 🙂

La 4 km de la iesirea din Luica m-am oprit sa inoptez si sa ma recuperez. A aparut ca din senin un domn pe nume Gigi si vazandu-ma m-a intrebat ce-i cu mine acolo pe marginea drumului. Lamurindu-se a plecat si dupa 10 minute mi-a adus ceva de mancare, apa si doftorii pentru picioare. Mai pe seara s-a intors cu feciorii sai, mi-au adus din nou de mancare si apa si am stat la poivesti pana dupa miezul noptii…

Am ramas apoi in compania lunii, vantului si miresmelor de floarea soarelui … Contrar asteptarilor, tantarii nu au venit la intalnire. Cred ca le-a fost un pic rece. :)))

Singur, invelit in foaia de cort, ascultand o bufnita si cativa greieri am realizat inca odata cu bucurie ca NU AM PLECAT SINGUR PE ACEST DRUM!

Click pe poza de mai jos, pentru a vedea toate pozele zilei, la Flickr!  Click pentru a vedea toate pozele zilei 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*