24 septembrie 2019, Ciomarna.
Iar ne-am trezit devreme ca sa prindem pranzul. Era soare, racoare, dar foarte placut. Ne-am facut bagajele, am facut cate un dus si apoi ne-am dus sa anuntam gazdele ca plecam. Credeti ca am scapat de a mai ingera cu drag o masa copioasa? Evident si deja anticipat, NU.
Mama lui Ionut ne-a rasfatat iar cu bunatati din casa si ne-a propus sa luam cu noi. Unde sa le mai ducem? Vroiam sa ne miscam repede si sa fim usori. Nu vroiam sa avem soarta Invincibilei Armada. Preferam sa fim precum Corsarii Elisabetei. Zis si facut. Am luat la bord doar strictul necesar, restul am refuzat politicos si am rugat gazdele sa nu se supere si sa nu ne inteleaga gresit.
Oricat am incercat sa ne dezlipim, a fost foarte greu. Tot am mai fi stat. Oamenii aceia chiar aveau lipici. De exemplu, eu, m-am prins de doua ori in lipici-ul pentru zburatoarele bazaitoare. 🙂
Dincolo de gluma, chiar am fi vrut sa mai ramanem. Deja eram asteptati la Moldovita, la Pensiunea Valcan, si de aceea am facut un efort sufletesc si am plecat. Am plecat nu foarte bucurosi ca plecam, dar cu speranta ca ne vom revedea curand, sanatosi si cu bine! Multumim Familiei Loba!
Drumul a fost usurel, mai mult coborare si drum drept, asfalt, o dupa-amiaza superba de toamna pe care am incercat sa o savuram. Nici nu am schimbat doua vorbe si deja eram in Moldovita. Am hotarat sa lasam bagajele la pensiune si apoi sa mai bantuim prin sat. Zis si facut.
Ajunsi la pensiune, am fost primiti bine si ni s-a repartizat o camera mare si faina. Pensiunea Valcan are patru floricele si le merita. Are camere mari, restaurant, personal dragut si atent, un aer relaxant si o pozitie mai retrasa, in mijlocul naturii. Drumul de acces este bun, asfaltat.
Lasat bagaje si mers la Manastirea Moldovita. Frumos la manastire, dar inchis. A ramas sa o vizitam cand se poate, ca sa nu fim banuiti si parati de intrare prin efractie.
Revenit in parohia pensiunii, in camera noastra cu balcon si flori si ne-am facut programul de seara, curatat, scris, descarcat etc…
Am baut un kefir de apa si ne-am pus la somn…