Ziua 29, Etapa 1. Despărțirea de Negru Vodă

26 iulie 2012.

Greul unei despartiri il simt doar cei implicati. Nu neaparat implicati in despartire, ci mai degraba implicati in placerea de a sta impreuna. 🙂 Eu cu greu m-am rupt de familia care m-a gazduit in Negru Voda. Oameni de omenie care m-au tratat ca pe o ruda si care au avut suficienta incredere in mine sa-mi lase casa la dispozitie, in lipsa lor. Oare de ce nu s-au temut? Par eu un sfant sau dansii chiar au suficienta credinta in…?

A doua zi seara, dupa sosirea mea in Negru Voda, in jurul orelor 21, am „ridicat ancora” . Am pornit la drum prin padurea mare si faina. Daca ziua ar fi fost o buna umbrela impotriva caldurii si soarelui, acum era o insemnata sursa de tantari! 🙂 Dar asa e omul …MEREU NEMULTUMIT ! :))

Noaptea se aseza si-si instala intunericul incet in toate cotloanele naturii… Luna care abia se pregatea sa rasara isi anunta aparitia cu o aura luminoasa si difuza. Mi-am dat seama ca voi mai avea o tovarasa de drum… De data aceasta una care vegheaza neincetat asupra vietii de pe Terra. Adi m-a sunat si m-a ghidat in permanenta, parca simtind linistea si singuratatea ce ma inconjura. Politia de frontiera nu a aparut si asta m-a ingrijorat profund! 🙂 Deja se lamurisera ca nu eram teroristul care a pus bomba la bulgari??? Totusi semnalmentele coincideau in continuare: inalt, cu coada, rucsac mare in spate si singur pe coclauri in miez de noapte…:))) Ori s-au convins ca nu sunt eu, ori se gandeau ca poate e mai bine sa astepte un pic poate apar alte stiri interesante !!!:))

Greierii, intunericul, Adi, Luna si adierea calda a brizei mi-au tinut companie pe drum. De la mai bine de 15 km am inceput sa vad farul din Mangalia si deja aveam un reper vizual clar in noapte. Cainii au tot incercat sa ma certe ca le incalc teritoriile arbitrar si incorect stabilite…:) Totusi mi-a dat de gandit acest lucru. Mi-am amintit de pionierii din America de acum mai bine de un secol si jumatate, care imprejmuiau si puneau steaguri fara sa intrebe pe nimeni…:) Nici nu prea mai aveau pe cine ca pe indieni (proprietarii de drept) din zona ii exterminasera.

Doua pauze de cate o ora mi-au fost aproape suficiente ca sa ma refac si sa continui drumul. Tricoul si sosetele trebuiau uscate ca sa nu car si transpiratia si ca sa nu ma imput de tot …:))) Intre timp muschii mai primeau ceva glicogen din ficat si ceva oxigen …

Spre dimineata m-a cam prins somnul si in a doua pauza am motait cam o jumatate de ora. M-am trezit mangaiat de primele raze de lumina si avertizat de venirea lui Helios cel fierbinte. Am purces mai departe la drum si pe la 6 a.m. eram la intrarea in Mangalia. L-am sunat pe Costel, gazda mea ce s-a oferit sa ma suporte si ajute, si pe la 6.30 eram la el.

Gazda mea mi-a oferit tot ce aveam nevoie si chiar mai mult. Am facut si sauna gratis. Cu toata oboseala nu ne-am putut abtine si am mai povestit pana in jurul orei 12. Atunci am picat de somn si aici s-a terminat o zi …:)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*