Ziua 27, Etapa 7. De la Gura Humorului la Cacica

19 septembrie 2017.

Luni (adica ieri) fiind o zi clasica patronata de Selena, consumul de energie a fost mare si implicit devitalizarea a cerut mult somn. Dimineata (in Gura Humorului) s-a terminat pe la pranz. Am impachetat cu un chef nebun de a mai dormi, mai ales ca afara ploua!

Am curatat dupa noi, am pregatit echipamentul de ploaie, am mers sa ne luam ramas bun de la bunele noastre gazde si am purces la drum pe o ploicica mocaneasca. Picaturile din cer nu se lasau oprite; cand erau mai dese si mai mari, cand erau mai mici si mai rare, dar erau, erau si erau…

Dupa cam doua ore de mers, ploaia s-a hotarat sa se opreasca facand loc unei atmosfere curate. Intre timp am ajuns si la Manastirea Humorului. Loc de interes strict turistic, sec, gol si doar plin de flori. Poate si interesul istoric sa fi incitat ceva arheologi… Pe noi mai putin, nefiind in bransa.

Dupa popasul la manastire am continuat traseul ce tot urca lent, pana cand am realizat ca am facut 2,5 km intr-o directie gresita. Ne-am ratacit linistiti, povestind la telefon si cu un GPS care dormea dus. Ce sa facem…? Ne-am intors inca 2,5 km. Distractiv, frumos si interesant. Iaca asa am facut 5 km pentru gloria eterna… Etern asteptata! 🙂

Am primit de indata si instructiunile copilotului nostru care s-a sesizat ca mergem aiurea. Adi Mindruta era prezent la butoane si cu ochii pe noi si pe harta ce o desenam prin mijlocirea sistemului tehnic modern…:)  Am resetat device-ul si de data asta ne-am inscris pe ruta corecta. A inceput urcarea… Am tot urcat pe obcinele Bucovinei ca sa avem de unde cobori mai incolo spre Cacica.

Drumul nu se mai termina. Kilometrii parca erau ani lumina. Umerii nu-i prea mai simteam si picioarele mergeau, mecanic, in virtutea inertiei. Drumul era presarat cu meri si alti copacei fructiferi. M-am indopat cu mere, care de care mai bune si mai aromate. Toamna si zona au conlucrat la o aroma unica si savuroasa.

Dupa inca o aventura peste un deal moale si intunecat, la orele 22.30 am fost prezenti la receptia pensiunii unde eram asteptati: “Casa Nationalitatilor” – Cacica. Domnul Administrator Costel Ilisoi ne-a intampinat amabil, bucuros si plin de caldura! Multumim tuturor celor care au contribuit la cazarea noastra! Multumim Domnului Primar, Domnului Ilisoi, Domnului Croitoriu, Doamnei Parascan.

Pana am ajuns sa ne punem in pat au mai trecut inca doua ore. Dezechipat, curatat, organizat… etc. Dupa aceea oboseala nu ne lasa sa dormim. Excesul de adrenalina se simtea in toate membrele si partile corpului… Cu greu, dupa ora 3, am reusit sa adormim.