Ziua 25, Etapa 1. Popas la mănăstirea Dumbrăveni

22 iulie 2012.

La rasaritul Soarelui am reusit sa adorm profund, dar nu mai mult de o ora. M-am trezit si am pregatit de drum echipamentul dupa ce l-am lasat un pic sa se zvante roua de pe el.

Nu am mers foarte mult si am ajuns la Manastirea Dumbraveni. O manastire, mica si incantatoare. Ce m-a frapat este ca nu exista gard si teama de hoti. Slujba era in desfasurare asa ca am asteptat cuminte pe afara, ca sa pot vorbi cu parintele staret. De cum a aflat ca stau afara, a venit sa ma miruiasca si apoi m-a intrebat cu ce ma poate ajuta. Neobisnuit cu un comportament atat de ospitalier am gasit cu greu cuvintele si i-am aratat intentiile mele. A fost de acord sa ma primeasca si mi-a oferit tot ce avea dansul mai bun, camera, baie, sampon, gel de dus, mancare etc… Din nou primit foarte bine si din nou recunoscator Universului si oamenilor ce il servesc cum pot si stiu ei mai bine. Respect si recunostinta lor!

Dupa ce m-am odihnit cateva ore am iesit afara pe bancuta din fata manastirii si am butonat cateva texte, inclusiv cel de fata.

Am discutat un pic cu oamenii de aici si am primit si un pliant cu cateva date despre manastire si zona.

Am incheiat ziua in cel mai linistit si placut mod cu putinta, ASISTAND DIN NOU LA SPECTACOLUL APUSULUI …Nu-mi doresc decat ca si noi sa apunem la fel de frumos si de senin !

Manastirea Dumbraveni este ridicata in apropierea si in cinstea unui ansamblu de grote/pesteri si ruine care in perioada paleocrestina  functionau ca un complex monahal zonal. Este vorba despre cateva incaperi asezate pe doua nivele, O sala de rugaciune, chilii si un culoar de legatura, toate sapate in stanca calcaroasa. Acest complex monahal a fost utilizat si locuit in doua perioade : 1. sec IV – VII SI 2. sec. IX – XI. In timp talharii au pradat si distrus o parte a acestei comori arheologice, crezand ca aici se ascund bogatii lumesti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*