Ziua 24, Etapa 1. Aventuri pe câmpuri și câmpii

21 iulie 2012.

Am plecat de la Manastirea Sf.Apostol Filip imediat dupa pranz si am hotarat sa merg pe drumuri comunale si eventual sa mai scurtez pe camp. Zis si facut!

Drumul printre dealuri, pe dealuri si pe camp a fost unul plin de peisaje deosebite, un drum lung, greu, dar plin de satisfactie. Am ajuns si pe camp…Aici reperele sunt ceva mai greu de luat si gasit. Culturile si reteaua de drumulete dintre ele te induc bine in eroare. Fara o busola adevarata si fara o harta clara risti sa bantui printre porumbi si florile soarelui, ca mine 🙂

Dupa cam o ora si jumatate pe campii, am ajuns la liziera unei paduri, unde niste oameni buni m-au ghidat si ajutat sa ajung la drumul principal, asfaltat ce mergea catre satul Tufani si Furnica.

Speram sa ajung la Dumbraveni in aceeasi seara. Eram convins ca racoarea serii si lipsa oboselii ma vor ajuta. Nu a fost chiar asa …:)

Am intins pasul si am ajuns in Tufani la caderea serii. La intrarea in sat nu mai aveam apa. O doamna curajoasa si draguta mi-a oferit o sticla cu apa si am devenit din nou fericit…:) Ce usor e sa devii fericit daca primesti apa cand ti-e sete! 🙂

La iesirea din satul Tufani este un izvor cu o apa rece si buna si cu un mic foisor amenajat de primarie pentru turisti si pentru cei care fac acolo pelerinajul la semnal! :))) Da, acolo este singurul loc din sat unde exista semnal (de telefon mobil). Mai slab dar se gaseste. Am ajuns acolo si, hotarat sa ma odihnesc un pic, am urcat in foisor unde fara sa vreau am speriat o fata ce se camufla bine in intuneric. Nu a fost intentia mea si am regretat pe moment ca sunt atat de „fioros”!

Dupa cateva minute, fata s-a intors cu intariri si de data aceasta am fost in compania a trei fete dragute ce se amuzau de intamplarea de mai devreme. Am stat un pic la povesti, am luat apa si am plecat mai departe la drum.

In noapte vedeam lumini ce palpaiau si fum …Era foc pe miriste. M-am bucurat si de acest foc de tabara pe care Universul l-a lasat sa existe la efemera-mi trecere…
Am tot mers si m-am tot gandit… Bezna adanca, lipsa semnalului si lipsa masinilor de pe strada au fost un bun prilej de meditatie in miscare.

Pe la ora unu noaptea, obosit fiind, m-am pus sa dorm intr-o tabara improvizata la marginea drumului. Eram la cativa km de Manastirea Dumbrăveni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*