14 septembrie 2017.
Cum m-am pus seara asa m-am trezit dimineata (in satul Gemenea din comuna Stulpicani). Vorba ceea: am dormit neintors, pe o plapuma de lana si in miasma unei case batranesti. Cu toate astea, energetica locului a parut benefica.
Nu despachetasem prea mult si nici nu erau multe de strans. Faptul ca nu erau conditii pentru o minima igienizare corporala ne-a convins sa ridicam de urgenta ancora. Si uite asa, in jurul orelor 10 dimineata am decolat catre o destinatie inca necunoscuta. Inainte de a pleca a trebuit sa ne recuperam garda si avangarda patrupezilor dragalasi. Nebunaticii plecasera dupa hrana si apa pe la magazinul din sat.
Dupa ce ne-am regrupat, am initiat procedura de pornire si am dat drumul la motoare. Dupa nici 3 km, motoarele au cerut racire si spalare de urgenta in apa paraului Suha, afluent al Moldovei. Ne-am oprit si am operat o racorire, curatare si desfatare in apa limpede, rece si sclipitoare a Suhai.
Am poposit cam doua ore bune si placute. Apoi am plecat iar catre necunoscut. Fara stres si cu incredere in Voia Lui!
Drumul pe asfalt, pe langa masini, praf si fum, nu a fost nici pe departe partea frumoasa a calatoriei. Conditiile de traseu au impus inca cateva opriri si refaceri. Bocancii pot fi foarte mofturosi si incapatanati. Pot chiar sa nu vrea sa se dea dupa picior si atunci riposteaza cu batai si te lasa cu bataturi. Incet ii convingem, sau daca nu, fiind mai intelepti, o sa cedam noi! 🙂
Am mai facut un popas langa apa Moldovei, unde Ursulet s-a balacit si a si inotat in apa adanca. Se vede treaba ca-i place mult apa. Cum vedea oglinda paraului, cum sarea sa se balaceasca. Un puiut ce-ti umple sufletul de bucurie…
Pauzele lungi si dese, cheia marilor marilor succese! Pentru unii. Pentru noi au lungit timpul petrecut pe traseu si au decalat ora estimata pentru sosire.
In jurul orei 20.00 am intrat in Gura Humorului. Pana la destinatie, Colegiul National Alexandru cel Bun, am mai facut ceva. In jurul orei 20.40 eram deja la destinatie. Aici oamenii ne asteptau. Ne-au primit cu drag si ne-au tratat cum au putut mai bine. Mancare cat pentru doi, vin, suc, fructe… Frumos si magulitor! Multumim mult!
Vinul si sucul le vom pastra si le vom redistribui acelora care se pot bucura de ele!
Am pus hainutele la spalat, am comunicat cu pedagogul de serviciu si, mai spre dimineata, am reusit sa adorm.
Concluzia zilei… Corpul uman este realmente intelept. Uneori mai intelept ca noi. Ar trebui sa-l ascultam mai mult si sa-l biciuim mai putin. Ca noi sa devenim mai intelepti ca el, trebuie sa aprofundam misterele creatiei si evolutiei mamei Natura!
