17 iulie 2012.
Dimineata la ora 5 toate orataniile cu pene au inceput sa cante simfonia diminetii. O simfonie a trezirii, vrei nu vrei. Asa ca deindata ce au reusit sa ma trezeasca am iesit sa-i salut si sa vad cu ochii mei cine a indraznit sa ma trezeasca :)) Frumosi, impanati si plini de energie, tot se agitau si cantau de zor!
Dupa ce m-am spalat am venit in camera, am baut bautura de dimineata si …am mai dormit o leaca ca de …sunt si eu mic si am nevoie de somn; in total 14 ore :))) Da, dar m-am trezit refacut si bun de o plimbare in cautarea semnalului disparut. Am iesit si am facut poze prin ograda manastirii, am vorbit cu un parinte care mi-a zis unde gasesc semnal si de care si apoi am plecat sa comunic cu „baza” ca sa nu se sperie oamenii ca am intrat in Triunghiul Bermudelor.
„Sus, mai sus, asa , mai sus, acolo ar trebuie sa fie! ” …Evident erau indicatiile parintelui Ilarion, de a ma urca pe deal ca sa prind semnalul. L-am prins ca fugea mai incet ca mine 🙂 Tot acolo pe deal am cunoscut si un baiat foarte de treaba, pe nume Bogdan. Am rezolvat cu semnalul si cu transmiterea datelor importante si apoi am povestit cu Bogdan vrute si placute! O noua intalnire „intamplatoare” ce demonstreaza legea rezonantei: ” Intalnesti si atragi ceea CE ESTI!”
Sus pe deal am vazut si urmele porcusorilor de mistreti care au ramat zeci de metri si care au mancat nestingheriti porumbul manastirii. Tot aici o broasca testoasa de uscat, imensa, a pozat pentru noi si s-a bucurat de toata atentia noastra! Dupa amiaza am mers cu Bogdan, acum ghidul meu, si am vizitat zona: pesteri, paduri si izvoare din zona. Frumos, foarte frumos. Pozele s-au adunat multicele dar frumoase. O zi insorita partial si partial inorata, dar frumoasa si plina de aventuri …
Traiasca MAREA AVENTURA A MERSULUI PE JOS! Am ajuns sa cred ca mersul pe jos este suficient de incet incat sa dea timp destinului sa se manifeste !
Lasă un răspuns