Ziua 20. De la Putna la Sihastria Putnei si inapoi

15 septembrie 2019, Manastirea Putna.

Oboseala mare, Monsieur. Culcat la 22 si trezit la 12 ziua. Asta da somn. Nu stiu cum am reusit. Inca ma intreb ce mi-au pus in mancare de am putut sa dorm atat? Totusi trezit. Apucat de cele ce asteptau si apoi mers si cautat arhondarul ca sa anuntam expeditia. Restul scriem pe seara…

Dupa discutia scurta si relaxata cu Parintele Ieremia, Arhondarul, am plecat pe traseu impacati ca avem atat cazare in continuare cat si mancare. Era o zi minunata de toamna calda si luminoasa.

Traseul a fost pe drumul comunal, drum betonat si circulat de multicele masini. Soare puternic, cald, seninul stricat de cateva avioane care imprastiau chemtrails, un aer superb de toamna si culori asemenea. Am incercat sa mergem mai pe langa parau, padure ca sa nu inghitim praful de pe drum si sa putem sa ne bucuram de natura.

In drum am dat peste o constructie inca neterminata ce avea sa fie o alta manastire probabil. Dupa cum mai ziceam: buna afacerea cu manastirile!

Ajunsi la Sihastria Putnei, am constatat ca ne sincronizam cu o nunta. Oameni frumosi, veseli…bietii de ei, nu intelegeau ce fac. Domnul sa-i ajute! 🙂

Un loc foarte frumos si in care s-au investit, timp de 10 ani, foarte multi bani.
Scurta poposire a fost suficienta ca sa prindem si o vecernie si ca sa aruncam cate o privire si in interior. Cata daruire, cata credinta, cata munca, cat timp din viata… Cinste si multumire celor care si-au dedicat timpul, viata, energia,banii.

Ne-am intors in pas grabit ca se manca imediat fara noi. Ajunsi la Putna,la manastire, am mers sa ne lasam bagajul si sa ne prezentam la masa de seara. Buna mancarea, si pe indestulate si saturate. Cred ca am mancat cea mai buna ciorba radauteana de pana acum. Cu toate ca nu sunt amator de mancare gatita si mai ales de ciorba, pe asta am savurat-o in patru randuri succesive si de fiecare data faceam si eu ca tipul din banc: “Stiti,mi-a mai ramas un pic de mamaliga, as putea sa mai iau un pic de branza?“

Afara deja era semiintuneric si cerul era violet indigo, o culoare specifica toamnei tarzii si unui apus sublim. Am facut o scurta si rapida plimbare, ca deja ne era rece, si am aterizat direct in camera la arhondaric. Seara a trecut rapid si ora de culcare deja ne indemna la somn.