19 iulie 2017.
Ne-am trezit devreme… Soarele abia isi facuse aparitia si totul era invaluit in lumina si un pic de umezeala. Clopotele rasunau anuntand inceperea slujbei. Noi nu ne grabeam… Nu avem slujba si nici nu ne grabim s-o luam pe-a altora. 🙂 Totusi un pic fortat de imprejurari am mers sa-l caut si astept pe parintele care se ocupa de cazare ca sa putem pleca cu acte de identitate.
Dupa o ora de slujba si asteptare, parintele ne-a dat ok-ul! Am impachetat, gustat ceva si apoi am plecat voiosi la drum. Din nefericire drumul nu prea a fost asa cum am visat. “Cald Monseur, caldura mare”, foarte cald, masini multe, zgomot, praf, fum si oboseala. Au fost cativa km, dar au parut o mie.
Am ajuns cu greu la Mn Pangarati. Un parinte de acolo al caurui nume parea sa fie Varsanufie ne-a cazat in conditii bune spre foarte bune. Am primit bilet de voie doar pentru o noapte. Aveam nevoie de doua, dar numa’ una o fo’ si gata.
Mancarea a fost dementiala; zau ca n-as mai fi cerut inca o portie cu toate ca de foame am inghitit doua. Din trapeza am plecat cu un bolovan in stomac, dar satui ce-i drept. Apa, liniste, curent electric si urma Sf Ilie… Rupti de somn am parasit planul fizic si am tot bantuit prin astrale iluzii incetosate.
