14 septembrie 2019, Putna.
Dimineata nu ne-am trezit. Era mai bine de ora 10 cand am reusit sa coboram din pat. Cu greu ne miscam si ne convingeam sa facem cate ceva din cele ce erau de facut.
Am baut si ne-am apucat de jurnale, fotgrafii, transferuri etc. Asta ne-a mai papat cateva ore.
Ne-am mai odihnit un pic si, pe la ora 17, ne-am amintit ca ar fi bine sa mergem la masa de seara, daca pe cea de zi am dedicat-o postului. Zis si facut. Parca aveam mai multa energie cand era vorba de mancare. Ne-am echipat si purces la Trapeza.
Ajunsi in Manastire, am intalnit un parinte care ne-a condus la masa. Foarte de treaba si ospitalier. Masa nu era inca gata si am mai zabovit prin curte, am facut cateva fotografii si am intrat un pic pana la Fane Babanu zis si Sfantul Stefan cel Mare. Nu stiu cum l-au facut sfint cand Domnu’ a regulat jumate din Moldova, a taiat sute de capete, a asediat Cetatea Brailei si a pornit diverse mici campanii militare de pedepsire impotriva vecinilor… Mi se zice ca asa erau vremurile. Bine,bine, de acord cu razboaiele si crimele, dar cu regulatu’cum ramane? Nu cumva e un soi de preacurvie? Mi se sopteste: “Cine esti tu sa-l judeci pe El?” Asa e… Nimeni nu are dreptul sa judece pe nimeni si uite asa nici macar pe noi nu ne judecam si uitam sa mai si judecam. Sa deosebm albul de negru.
Vocile cantaretilor din strana sunt hipnotic de faine, mirosul tamaiei este si el linistitor, doar sa sezi acolo bland si sa contribui la bunul mers al lucrurilor… lor. Tare afacerea asta cu biserica, manastirea etc. Oare de unde se cumpara franciza, ca mi-as deschide si eu o mica afacere de-asta? Apropo de asta, mi-am amintit de filmul “Oh My God”. Merita vazut, chiar daca este umor indian.
Dupa masa de seara, care a fost pregatita de un bucatar emerit si priceput, si topita de doi flamanzi antrenati in ale mancatului, a urmat o binevenita plimbare sub clarul lunii pline, imense si de o culoare specifica toamnei. Mi-am amintit de Dogen Sama care zicea despre viata ca este doar: “Florile primavara, Cucul vara, Luna toamna si Ninsorile reci iarna!“ Atat luam cu noi si uneori nici atat daca nu suntem atenti la macar atat.
La orele 22 deja imi picau ochii de somn. Asa ca nu stiu ce s-a mai intamplat in jur… eu am migrat in alte planuri existentiale.