Ziua 17, Etapa 1. Meditație și rezonanță la Dervent

14 iulie 2017.

M-am trezit cu greu, in cantari de psalmi si in rugaciuni ce se auzeau in toata manastirea din boxe, si am realizat ca sunt la Manastirea Dervent. Am deschis geamurile si am privit afara …O superba panorama se infatisa si intindea in fata ochilor mei. Am incercat sa imortalizez aceste imagini, dar nu sunt sigur ca altii vor putea sa vada ce am vazut eu ..:)

Dupa programul de la trezire am coborat in curtea manastirii si aici un domn in varsta si foarte vorbaret mi-a tinut companie pana a venit ora mesei. Aici a aparut o mica problema…toata mancarea era cu carne. Am facut ” mofturi” si l-am rugat pe baiatul de la bucatarie sa-mi dea ceva fara carne. Am primit o imensa portie de orez pilaf pe care probabil am sa-l pomenesc muuult timp…Era delicios.:)

Apoi am mers la camera si am intrat in ” sleep mode”. Multa agitatie …multa agitatie, dar oboseala si somnolenta au invins tentatia zgomotelor! A venit si seara ….La masa m-am pomenit nevoit sa stau langa o doamna draguta pe care ma straduiam sa nu o incomodez cu prezenta si volumul meu, distanta dintre locuri, scaune fiind foarte mica. Apoi Toaca m-a lasat fara cuvinte si am fost doar ochi si urechi. Am inregistrat si am filmat cate ceva …Am vazut si filmat si un bland pui de caprioara care mi-a bucurat sufletul si mi-a extras zambetul Slujba a fost lunga, dar foarte faina… Vocile celor de la strana au ramas imprimate in reportofon si sper sa le putem pune pe site sa le auda toata lumea.

M-am tot chinuit cu jurnalul si cu trimiterea fotografiilor la Administratorul WebSite-ului www.romaniaperpedes.ro ca sa le posteze. In aceasta lupta acerba pentru semnal am fost gonit de paznic din unicul loc incomod, pe pervazul unui geam, in care puteam naviga pe internet. M-am conformat, dar nu eram tocmai lamurit si impacat …:( Cu ce-l deranjam ??? Seara cand sa merg la culcare am constatat ca uitasem sa cer slanina de la bucatarie ca sa-mi dau pe bocanci sa-i domesticesc. Aceasta operatie de imblanzire trebuia facuta de cateva ori inainte de plecare. In acea situatie m-am gandit sa o rog pe vecina de apartament sa ma ajute cu o crema …Si asa au ajuns bocancii mei sa fie tratati si cu crema de maini, mama lor …:)

Pe la trei dimineata a venit si momentul stingerii …Mai exact eram stins de oboseala si doar am picat intr-un somn profund si scurt … A fost o zi in care m-am bucurat din tot sufletul si in care am simtit si durerea si tristetea ca nu am langa mine persoanele dragi ca sa pot impartasi cu ele tot ce am vazut , simtit, auzit si trait. Tot in aceasta zi, am avut ocazia sa constat greselile de nutritie ale calugarilor si oamenilor. Mancare prea gatita, fara fibre, fara nimic crud, apa imediat dupa masa…Gust superb in detrimentul sanatatii. Tot In aceasta minunata zi de sambata mi s-a reconfirmat ca nimic nu este intamplator, ca lumea este foarte mica si ca cine se aseamana se aduna!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*