Ziua 16, Etapa 1. Peste Dunăre, sosire la Mănăstirea Dervent

13 iulie 2012.

Odihna a fost dificila datorita unei armate de tantari care mi-a ingreunat atipirea. Totusi doua ore am furat:). M-am trezit plin de emotie si m-am pregatit de plecare. Era abia ora 4…

Echipamentul parca se ingreunase si cu toate ca afara era racoare, mie imi era cald si ma bucuram doar de faptul ca nu ma mai chinuiau bocancii. Pacat ca bucuria aceasta nu a tinut decat 10 km, dupa care scortosii si-au amintit ca nu m-au mai torturat de mult. 🙂 Am incercat sa-i las sa se odihneasca si sa le dau ceva apa sperand ca vor inceta cu sicanele, dar nu prea am avut succes.

Peisajele extraordinare, rasaritul superb, cantecul paasarilor si al vantului prin frunzele padurilor de plop, m-au facut sa uit de chin si de greutatea din spate. Viata este frumoasa , daca esti hotarat si concentrat asupra acestei parti. Daca stii ce sa vezi si ai puterea sa refuzi, sa nu vezi restul… totul e perfect. Eu mai am de muncit ..:) Oricat incercam sa nu ma gandesc la greutate si bocanci, ele aveau grija sa-mi sopteasca la fiecare pas.

La un moment dat atentia mi-a fost furata total de peisaje, de bucuria si recunostiinta. Am simtit ca traiesc …Am simtit ca sunt acolo…Am trait acel: AICI SI ACUM ! Paseam si gandurile curgeau…Unul din ele era tristetea ca nu pot impartasi tot ce simt si vad, tot ce percep cu toate simturile…Cel mai tare mi-ar fi placut sa pot impartiasi trairile cu cei dragi mie, care sunt departe… Uneori frumusetea nu incape in noi …

Am trecut batranul Danubius cu o ambarcatiune cu nume de examen …BAC. :)) A fost o experienta faina si noua pentru mine. Am filmat in speranta ca voi gasi doritori de a vedea aceasta traversare …Tot acum ma gandeam ca nu exista un amarat de pod peste Dunare si asta pentru ca Acel Traian Adevarat nu mai venit sa cucereasca Dacia si poate si pentru faptul ca Apolodor din Damasc nu mai este printre noi …(
La granita cu Bulgaria am intalnit graniceri draguti care, vazandu-ma ca pe un ciudat, m-au luat zambind la intrebari …Am scapat in 2 minute fara ca ei sa se prinda ca eu am iarba la mine. :))) Poate pentru ca era doar o legatura de patrunjel si nici dracu nu a fumat asa ceva …:)))

Am continuat sa merg cu drag si chin. Am intalnit dealuri blande pline de vita de vie pe rod si pline de livezi. O parte erau la bulgari. Cea mai mare parte…:(
Pe drum am gasit si doua izvoare care izvorau vesele de sub un deal…Binecuvantat fie Domnul! Asa am simtit cand am baut apa lor. Era rece, limpede si dulce. O apa care mi-a dat putere. Oare sa fi fost apa vie din basme …?:)

Am ajuns cu greu in Ostrov. Aici nu prea am avut sansa sa gasesc cazare. Universul imi pregatise ceva mai bun la Dervent, ceva mai bun ce trebuia platit cu efortul a inca 10 km. Asadar am mai strabatut cu vointa si transpiratie abundenta inca o bucata de drum. Am ajuns la Manastirea Dervent. Aici am fost primit imparateste si mi s-a pus de indata in fata o masa plina cu mancare cat pentru 6 persoane. Domnul fie Binecuvantat.

M-am retras in chilia mea si m-am pregatit de culcare. Am avut destule conditii incat sa ma simt la un hotel. Am facut un dus, mi-am spalat hainele si am adormit ca un bebelus ..:)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*