7 septembrie 2017.
La Manastirea Rarau, dimineata – galagie, toaca, clopote si iar cerberul cu arcanul la usa. Ne-a dus iar la slujba.
Dupa slujba am vorbit cu Parintele Staret si am primit aprobarea de a mai ramane inca o noapte. Discutia a fost interesanta, nu ca subiect si ca informatie, cat mai mult ca si traire. Multa blandete si dragoste duhovniceasca. Am primit si binecuvantarea sa facem analize si sa discutam cu parintii.
A urmat ora mesei. Am mers, am mancat si am vorbit cu monahii. Unii reticenti, altii doritori, pana-n final doar doua persoane s-au incumetat sa afle despre sanatatea lor.
Am discutat la masa cu unul dintre calugari. Am dezbatut problema pacatului, a avortului si a liberului arbitru. Interesanta opinia si explicatia dansului.
Am facut analizele, am vorbit cu oamenii si am concluzionat ca si la manastire sunt oameni bolnavi, oameni cu probleme.
Dupa amiaza am dormit beton vreo trei ore. Ne-am odihnit bine.
Seara am fost la masa si am observat ca exista o diferenta intre ce mananca monahii si ce mananca vizitatorii… neplacut.
Am facut cateva poze prin manastire si am observat un pic spectacolul vietii manastiresti.
Seara a venit repede si m-a prins scriind jurnale si prelucrand fotografii.
Apoi somn…
