Ziua 1, Etapa 3. Tulcea – Mănăstirea Sf.Ioan Botezătorul

4 august 2015.

Bine m-ati reprimit in gandurile si sufletele voastre!

Dupa aproape trei saptamani in care noaptea nu am reusit sa dorm datorita caldurii si tzantarilor din Bucuresti, am revenit la Constanta, la varul meu, pentru a discuta despre sanatate cu cativa oameni interesati de acest subiect. Si la Constanta am avut parte de aceeasi soarta…:) Tantari, caldura si nesomn…. Dupa patru zile am pornit catre Tulcea… Drumul catre Tulcea a fost placut si frumos; peisajele incantatoare si soferul un adevarat kamikaze! 🙂

V-am mai spus ca Romania este o tara frumoasa? Daca nu, sau si daca da, mai spun …Romania este o tara deosebit de frumoasa!

La 16.40 , pe 4 august, eram in Autogara la Tulcea. Dupa o scurta recunoastere si pornirea dispozitivelor am purces la drum catre Galati.

Orasul Tulcea este un oras verde, plin de vegetatie, curat, construit pe cateva coline, cu port la Dunare si oameni linistiti si amabili.

Mi-ar fi placut sa fac mai multe fotografii, dar din nefericire nu aveam suficienta baterie la telefon.

Erau 35 grade Celsius si un aer pe care nu puteai cu usurinta sa-l respiri. Umezeala din aer si praful faceau si mai “placuta” atmosfera. Obisnuit cu aerul de la Toplita, aer de munte curat si racoros, aerul de aici imi parea greu si putin!

Dincolo de aceste mici greutati, drumul a fost placut, peisajele specific dobrogene si amintirile ancestrale mi-au creat o stare “de acasa”. Nu departe de Tulcea, in Delta Dunarii, in orasul Sulina, in anul 1911, se nastea bunica mea din partea tatalui.

In mai putin de doua ore am ajuns la Manastirea Sf Ioan Botezatorul.

Am hotarat sa raman aici peste noapte ca sa ma odihnesc si ca sa incarc bateriile.  Am fost primit cum se cuvine, ba chiar mai bine de atat. Vietuitorii de aici sunt blanzi si amabili. Vorbind cu monahii, am aflat ca manastirea este de rit vechi si ca nu apartin de patriarhie.

Ieromonahul Varlam, un batranel de peste 80 de ani, ucrainean de origine, seamana a lipovean din delta. Este cel care m-a intampinat si care m-a impresionat cu zambetul cald si barba sa lunga si alba.

Aici am intalnit si un alt om de treaba, revenit in tara natala si care printr-o ”coincidenta stranie” avea multe in comun cu mine.

Chiliuta repartizata este fara tantari si fara zgomot. Am dormit dus si m-am trezit venit…Era imposibil sa mai dormi dupa ce auzi un danga-langa de trezea si zidurile, d-apoi oamenii!

Aceasta este una din manastirile din care nu ai mai pleca. Sunt multe spatii verzi, gradina, fantana si oameni primitori!

Am ales manastirea ca sa am curent si apa. As fi preferat sa dorm in natura, dar…  Fara sponsorizari si sponsori, expeditia mea se va transforma intr-o oarecare peregrinare manastireasca, nu si religioasa. Eu cred in Divin, in Divinul care permanent m-a ajutat, dar nu cred in institutia bisericii, in preoti si asa mai departe! Dar nu-i bai, se poate si asa, adica merge si asa! Ma refer la mine ca …merge!! :)e – Agramarea este intentionata si este o gluma…nu o luati in serios!!! 🙂

Pe drumul catre Tulcea, privind peisajele, mi-am amintit si analizat perioada celor aproape trei ani de cand am oprit expeditia. O perioada de timp agitata, cu probleme financiare si de sanatate, cu probleme familiale si tot asa… Imi dau seama ca majoritatea oamenilor traiesc in aceasta “viata”. Este ceva cu care te obisnuiesti si care deja nu se mai observa. Dar cand te opresti si mai si iesi din inchisoarea grabei, prejudecatilor, temerilor si dorintelor fara numar si sens – inspirate si inoculate de cei care conduc lumea – realizezi MAREA DIFERENTA!

“Neo, crezi in soarta?“
“Nu cred”
“De ce?“
“Pentru ca asta ar insemna sa nu pot controla eu viata!”

In viata nimic nu este absolut necesar decat sa respiri! Nu exista “trebuie” decat daca este alegerea ta!