Zilele 42-43, Etapa 7. Popas la Mănăstirea Râșca

4-5 octombrie 2017.

Miercuri. Trezit cu zgomot de ploaie… Imi fac curaj sa ies de sub plapuma, in frigul hibernal si ma uit pe geam. Da. Ploua, este clar! Dar de ce? Ieri era senin, luna plina seara…

Ma pregatesc de o noua zi. M-am pus sa scriu jurnale si sa prelucrez fotografii… Ca de obicei.

Oare unde as gasi un ceai cald si o aeroterma…?

Am plecat in cautarea Marelui si Sfantului Graal al ceaiului cald. La bucataria manastirii o maicuta a fost foarte amabila si m-a ajutat sa fac un ceai si tot dansa mi-a preparat rapid o salata buna! Multumesc mult!

M-am odihnit un pic, am facut un dus cu apa rece, mi-am pus hainutele la salat si apoi am plecat in sat sa fac analize … Deja incepe sa-mi placa… 🙂

Ajuns la Doamna Elena, gazda intalnirii cu pretendentii la sanatate, ne-am si apucat de analize. Era deja spre seara si am preferat sa nu ne prinda din nou miezul noptii. Analize, probleme, traume, oameni, slabiciuni, suferinte, suflete si sperante….

Seara a venit repede. Am fost ospatat si apoi, dupa inca doua analize, am pornit catre manastire.

Buna mea prietena din zona m-a insotit si am mai povestit ceva vreme despre toate lucrurile vazute si nevazute ale existentei. Timpul a trecut repede. Dupa ce ne-am uat ramas bun, am iesit la o plimbare sub clar de Luna Plina. Aer curat, rece, placut inmiresmat cu ale toamnei miresme… Un suflet, ca multe altele ce se zbate sa fiinteze in Lumina.

Dupa mai bine de 10 km facuti prin jurul manastirii, am hotarat sa indraznesc si sa patrund in chilia mea, nu de alta dar somnul ma cam impungea de la spate. 🙂

Joi. N-o fo’ dimineata cand m-am trezit, dar nici prea spre pranz. Numa bine sa ies un pic la soare si sa caut apa calda pentru un ceai. Apa calda n-am gasit, ceai n-am beut, dar soare am adunat si poze am facut. Am urcat in clopotnita. Am vazut clopotul cel mare. Mareee…

La coborarea din clopotnita, un calugar batran s-a indurat sa-mi povesteasca istoria manastirii. Interesant. Cea mai veche manastire din Moldova. Se simte. Interesant este ca se simte si cea mai calda si linistita. Poate eu sa simt asta….

Ora mesei a sosit repede si am fost servit cu un bors de legume, bun. M-am mai invartit prin curte pe la soare, mi-am mai intors rufele spalate sa se usuce si tot asa…

Ora jurnalelor si apoi un pic de odihna. Urma intalnirea cu Parintele Gabriel pentru cateva analize.