Zilele 30-34, Etapa 1. Popas în Mangalia

27-31 iulie 2012.

Dupa trei ore de somn si sauna simultan, am reusit sa ma trezesc. Odihnit, nevoie mare, dar Costelus nu vroia sa ma lase fara sa ma plimbe nitel si sa ma duca si la el la sala. Asa ca eu spalat, imbracat, mancat si mers la sala. 🙂

Plimbarile si vizitarea Mangaliei m-au incantat. Am facut cateva poze si apoi ne-am retras catre resedinta de la etajul patru. Am mai povestit un pic si imediat a sosit un alt interlocutor de seama: Ovidiu. Cu el nu am povestit mult, doar pana la ora 3 a.m. si apoi de cand ne-am trezit pana pe la doua la amiaza…:) Ce sa-i faci…? Ne-au ramas cateva dezbateri din viata trecuta …:)))

In acele zile calduroase si placute m-au vizitat si gazdele mele de la Negru Voda, am mai povestit despre alimentatie, am vazut portul si putin din oras. Pot spune fara sa exagerez si cu adanca recunostiinta ca: am fost rasfatat !  Le multumesc tuturor si sper sa fi reusit sa-i fi incantat si eu pe cat m-au incantat ei.

In ultima zi, programata, la Mangalia am fost din nou la sala la Costel si nu am reusit sa ma abtin. Am facut cateva exercitii si am reusit sa-mi intind bicepsul femural drept. Atunci nu prea am simtit, dar pe masura ce se „racea” simteam ca ma tine din ce in ce mai tare. Asa am fost nevoit sa mai raman o zi la o oarecare refacere. Universul si-a facut mila de ingamfatul de mine si in acel scurt timp a reparat mare parte din afectiune. Asa am reusit ca marti dimineata pe la 8 sa plec catre Eforie Sud.

Am lasat jumatate din bagaj la Costel si cu un pui de rucsac am plecat mai departe catre Eforie Sud, unde Ovidiu ma astepta.

Mereu m-am gandit la Univers, mereu i-am multumit si-i multumesc …Totul se aranjeaza in mod „miraculos” …:)

Einstein spunea: „Sunt doua moduri de a privi viata – sa crezi ca in viata se pot intampla minuni, sau sa realizezi ca intreaga viata, existenta este o minune! ”  Eu inclin catre a doua varianta…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*