Zilele 27 – 28, Etapa 8. Doua zile la Casa Colinita din Ciomarna

22 septembrie 2019, Casa Colinita din Ciomarna

Am dormit bine, dar parca tot putin. Am intrat in plina activitate in jurul orelor 10. Afara, soare, cer senin ca-n copilarie, caldut, peisaje superbe, liniste si cateva masini care parca ne aminteau de faptul ca suntem in secolul 21. Soseaua trece prin fata curtii.

M-am intalnit cu proprietarul si am povestit despre viata naturala si in mijlocul naturii. Ne-am potrivit de minune la idei si pareri si am cazut de acord ca cea mai buna varianta este viata in natura si cat se poate de naturala.

Casa Colinita este mare parte din lemn, apoi din lut cu paie, piatra si dragoste. Camerele sunt rustice, dar cu tot confortul. Pe jos sunt presuri din lana, pe pereti stergare si pleduri din lana, corpurile de iluminat sunt din ceramica traditionala, iar mancarea este facuta de mama proprietarului si este sanatoasa si gustoasa, din ingrediente naturale, din gospodarie. Oamenii sunt deosebiti, primitori si de origine slava. Nu degeaba, iar suntem aici. Sincronicitatile nu ne parasesc si sunt sigur ca nu ne vor parasi.

Am petrecut ziua in liniste, ne-am odihnit, am mancat si am facut analize gazdelor.

Cerul senin, atat de senin, mi-a amintit de faptul ca speranta si bucuria nu au murit, ca viata mai are o sansa.

Seara ne-am adunat in camera si am scris jurnale, am incarcat pozele pe drive, am facut ce  mai era de facut la calculator si apoi ne-am pus la somn.

A doua zi, luni, era programat sa plecam, dar nu am facut asta. Nu am gasit cazare la Moldovita si, in plus, gazdele noastre ne-au imbiat sa ramanem. Oamenii find de treaba si facandu-ne sa ne simtim ca acasa, nu a trebuit sa ne spuna de doua ori.

Am inceput ziua intalnindu-ne in curte, la soare, cu gazdele, si stand de vorba despre sanatate, ca si despre viata si spiritualitate. Ne-am bucurat de idei si credinte oarecum comune, si de o traire interioara placuta, asemanatoare si intensa.

Am continuat cu o masa copioasa si sanatoasa oferita de gazde, din produse naturale facute la ei in gradina si in casa. Nu va pot descrie cat de bune erau cascavalul de casa, branza de vaci, ouale proaspat recoltate, dovleceii pane cu usturoi, clatitele cu dulceata de afine si restul…. Orice as spune, nu ar egala nicicum ceea ce am simtit atat pe limba cat si in suflet. Ii multumim lui Ionut si mamaei lui care a avut grija sa ne pregateasca aceste bunatati. Dupa masa ne-am adunat in bucatarie si am facut ceva analize.

In timp ce discutam despre sanatate si viata sanatoasa, a venit si un bun prieten de-al lui Ionut. Discutia a fost placuta si deja cu mai multi auditori si doritori. Inca odata spun ca m-am simtit acasa.

Toata discutia si povestile noastre s-au intins pana mai spre seara si, realizand ca oamenii vor sa mai si manance de seara, ne-am retras in camera si am inceput pregatirile de plecare.

Noaptea nu a asteptat invitatie. Ne-am dezmeticit ca deja este miezul noptii, am scos nasul din laptop si din treburi si ne-am intins in patul confortabil, garnisit cu un pled de lana facut in casa si cu niste perne moi si pufoase din fulgi, tot in casa facute. Somnul a venit incet dar sigur.