Zilele 24-25, Etapa 8. Inca 2 zile la manastirea Sucevita

19 septembrie 2019, manastirea Sucevita.

Ne-am trezit cu greu si tarziu. Dureri in toate partile si peste tot. Ma simteam ca si Robocop, de fapt nu stiu cum se simtea el, dar stiu cum se misca si eu tare semanam la miscare cu el. Perfect.

Dupa ce ne-am spalat si ne-am fatait un pic, dupa un telefon si ceva probleme, am adormit din nou, sub aceleasi plapumi. Oboseala mare, monsieur!

Deja era ora 16.30 si inca ma sileam sa ma ridic din pat. Am facut-o si pe asta. M-am imbracat si am fost sa iau de mancare. Am trecut pe la farmacie si am multumit Maicii care ne-a ajutat. A fost foarte de treaba, din nou, si ne-a adus de mancare de la manastire, ceea ce am facut noi mofturi ca vrem. Nu stiu cum sa multumesc mai mult decat simtind asta din tot sufletul! Cuvintele sunt prea sarace ca sa incapa in ele recunostinta ce o simt! Multumesc!

Am primit si pachetul cu echipament pentru vreme rece, de acasa. Ne-am innoit stocul, dar am realizat ca ne cam prisoseste. Volum foarte mare si ceva greutate in plus. Incercam sa abordam o alta strategie. Bagaj mai usor si deplasare mai usoara si mai rapida, fara dormit in aer liber. Stiu ca e mai dificil, dar si mai usor pe de alta parte. Necesita organizare mai buna, dar nu este imposibil.

Am reusit sa mancam pe seara, atunci cand “e cel mai bine” si cand le spunem tuturor sa nu manance. Mancarea de la manastire a fost minunata. Multumim!
Ne-am mai spata o parte din echipament si am mai pus la uscat si la aerist.
Somnul ne tot batea la usa asa ca l-am poftit inauntru, era si cazul!

Vineri dimineata, 20 septembrie, era deja aproape de pranz cand maicutele au inceput sa forfoteasca prin arhondaric, care nu mai era deja secret si care dintr-o data devenise si un pic zgomotos.

Ne-am echipat si am pregatit bagajul cu surplusul de echipament. Deja fiind vreme rece, am schimbat atat echipamentul cat si strategia. Vom incerca sa nu mai ramanem sa dormim in aer liber decat in caz de forta majora si sa ne concentram sa facem trasee de minim 20 km/zi cu viteza cat mai mare si cu echipament ceva mai usor. Speram sa ajungem la: 18 kg eu, cu apa si 13-14 kg colega, cu apa cu tot. Am renuntat la foile de cort, la izoprene, la hainele subtiri, la fleece-urile pt invelit, la un camelback si la multe maruntisuri care nu ne mai folosesc atat timp cat nu ne mai gospodarim singuri in natura. Cred ca mai urmeaza sa mai trimitem o tura de echipament acasa. Dar sa si primim…

Dupa impachetarea coletelor, care au fost cam doua cutii de banane si servirea a ceva fructe, ne-am urcat in microbuz si am plecat la Radauti pentru a expedia coletele prin Fan Courier.

La orele 18 am fost inapoi la manastirea Sucevita, la masa manastireasca a obstei, la trapeza, fiind chemati in mod expres de maica stareta si tratati ca ai casei. Multumim! Am povestit un pic si cu Maica Stareta si cu toate ca ne-a mai permis si indemnat sa ramanem pana duminica, am hotarat sa plecam sambata ca sa nu lungim totul, ca iarna bate la usa!

Seara am mai facut bagaje, ne-am pregatit de mancare, am pus in recipiente si am scris prezentele jurnale. Impachetatul multor repere cere timp si organizare pentru a fi folosit spatiul la maxim si eficient.

In jurul orelor 24, am dat stingerea. Am hotarat ca a doua zi sa plecam mai repede.