19-20 iulie 2012.
In aceste zile am incercat sa ma odihnesc si am si reusit. Am citit, am scris, am dormit, am mancat si am povestit cu parintii manastirii. Asa am aflat ca manastirea este ridicata in cinstea a cinci martiri, ale caror moaste au fost gasite in situl arheologic de la Adamclisi. Povestea lor nu se cunoaste, dar se stie ca erau crestini din primul veac si au cazut prada maniei si prigoanei acelor vremuri, devenind martiri. Osemintele lor se gasesc in pestera de sub biserica manastirii.
Biserica Manastirii Sf.Filip, apostolul, este inca neterminata, ca si cladirea chiliilor, dar atat cat este facut din ea, este facut foarte bine si frumos. Picturile m-au impresionat prin claritate si expresivitate, prin culorile vii si prin proportiile armonioase. Atmosfera din biserica si din pestera de la subsol este plina de mister si incarcata de ceva ce simti ca te face mai usor!
In aceasta mica si cocheta manastire am avut placerea sa leg o prietenie cu un om. Omul ce trebuie sa multumeasca pe toata lumea: BUCATARUL. 🙂 Nea Mihai, un om simplu si deschis, cu bune si rele, este ca si mine un cautator ce nu a cedat tentatiei de deveni cler.
M-am despartit cu greu si de aceasta mica si cocheta manastire, unde am baut una dintre cele mai bune ape de pana aici.
Lasă un răspuns