12-14 septembrie 2015.
Manastirea Pogleț – Un picior de plai in rai …
Sederea la Manastirea Pogleț a fost una realmente memorabila. Peisajele paradisiace, dar nu exotice, vremea bunicica, exceptand ploile trecatoare, conditiile foarte bune si maicutele de treaba.
Manastirea este veche de 300 de ani. Viata manastireasca a fost reluata in anii ’90. Maica Stareta Luciana, este o persoana remarcabila. Este un om hotarat, puternic, spiritual, inteligent, citit si iubitor de natura. Am fost placut si puternic impresionat. Sincer, nu m-am asteptat sa intalnesc asa oameni in varf de deal…:)
Am „locuit” intr-o casuta din barne de lemn, construita in mod traditional, cu un aer arhaic si mistic, ce radia pace si daruia odihna profunda madularelor obosite. In camaruta se aflau doua blanite albe de oaie, paturi de lana, plapuma de lana si o soba veche din piatra si lut. Soba a fost atractia principala. Simplitatea si functionalitatea ei m-au uimit. Cu un brat de lemne am incins soba si am avut caldura o zi si o noapte. Am uscat hainele spalate si am simtit ca „stau la soare”. Sobita asta, chiar radia o caldura sanatoasa asemanatoare soarelui cald de toamna.
Viata monahala din acea locatie nu-ti prea lasa timp de contemplare si meditatie. Activitatile cotidiene sunt suprasolicitante, asa ca nu va amagiti ca viata de calugar este usoara. Munca de la 6.am pana la 20.00. Munca, rugaciune, slujba, primirea oaspetilor, intretinerea cladirilor si spatiilor verzi, etc. Abia am reusit sa stau de vorba cateva ore cu maicutele si sa le fac analizele. Se pare ca mancarea organica nu este suficienta pentru o viata sanatoasa. Conteaza enorm prelucrarea, combinatiile si orele de masa. Totul este important.
Intr-una din zile, Maica Stareta, m-a dus si mi-a aratat o casuta maricica, cu beci si cerdac, facuta doar din materiale ecologice: lemn, piatra, lut, paie si balegar. Totul natural. In aceasta casuta, care era chilia maicii, era o soba extraordinara, soba ce rar se mai gaseste in casele romanilor. O soba din lut si caramida, o soba care avea plita, pat, cuptor si omare masa termica. Ceva in genul sobelor – Rocket mass heater. Am sfost impresionat si nu m-am putut abtine sa nu-i fac o poza.
Zilele au trecut rapid, noptile si mai repede si a venit momentul plecarii. Nu as mai fi plecat, dar nici ca monah nu as fi ramas…:) Totusi in dimineata zilei de marti, in jurul orelor 10am, am pornit la drum, lasand in urma oameni si prieteni dragi!
