10-12 septembrie 2017.
Dupa o noapte senina si un somn profund, prima in Campulung Moldovenesc, a urmat o dimineata insorita si frumoasa. Ne-am imbaiat si am curatat locul si echipamentul, profitand de soarele generos.
In primele incercari de a genera lucru mecanic cu ai nostrii muschiuleti am sesizat ca nu-i chiar ca-n filme totul. Febra musculara si-a facut simtita prezenta. Nu stim de ce, de la viteza sau de la greutate?
Pranzul a sosit pe nesimtite si foamea la fel. Domnul Ojog Gabriel, omul nostru, insarcinat de primarie sa aiba grija de noi, a fost foarte amabil si dragut si ne-a tinut pe palme. Ne-a adus mancare buna si de casa, cat sa ne indestulam si s-o pomenim. Multumim atat Domnului Primar cat si Domnului Ojog. Ceea ce ne-a incantat si multumit a fost faptul ca am primit legume, fructe, miere de albine.
Domnul Ojog este plin de functii, virtuti, insarcinari, informatii si buna dispozitie. Parerea noastra s-a schimbat radical dupa ce am apucat sa-l cunoastem. Oficial deserveste Centrul National de Informare Turistica din Campulung Moldovenesc, dar este si artist popular si organizator de evenimente.
Duminica a trecut relativ usor si repede. Dupa amiaza, Domnul Catargiu Ioan, director al Clubului Copiilor de care apartine campingul, tabara in care noi suntem cazati, ne-a facut o vizita si am povestit atat pe teme de sanatate cat si subiecte de interes general.
Seara am povestit sub clar de luna si acoperiti de bolta instelata. In zarea nemuririi se intrevedeau sperante si luminitele orasului. O noapte frumoasa si furtunoasa… Furtuna era in interior. O furtuna de trairi, sentimente si ganduri… Este imposibil sa traiesti astfel de momente, atat de boeme, atat de feerice, si sa nu regreti ca in trecut ai fost orb si prost si ai cedat timpul, energia si viata ta unora si unor care nu merita nimic mai mult decat nimic!
Somnul a intarziat, s-a lasat asteptat. Inspre orele miezunopticii am reusit sa ma adun si intind.
Luni dimineata.
Suntem asteptati sa onoram cu prezenta o restransa dar distinsa multime de oameni interesati de sanatate. Numele sub care am organizat, recrutat si cointeresat adeptii a fost:
“Influenta Emotiilor si Nutritiei asupra Sanatatii”
Oamenii ne-au primit cu interes si caldura. Dupa ce le-am “impuiat” capul cu tot felul de informatii care mai de care mai ciudata si mai rara, am ajuns si la momentul in care voluntarii au consimtit sa afle ce probleme de sanatate au. Am efectuat analizele si ca de obicei, in ultima vreme, constatam aceleasi cauze emotionale ce reusesc sa afecteze sanatatea:
- Frica de a nu ramane fara resurse (mancare, bani, timp, afectiune);
- Obligatia si automanipularea, autoconvingerea ca trebuie sa reziste;
- Nemultumirea fata de sine, viata dusa, activitati, colegi, etc;
- Stresul, lipsa de iubire, dorinta de a pastra doar pentru sine;
Cu analizarea celor de fata am incheiat aceasta microsesiune si ne-am retras catre Centrul de Informare Turistica, unde Domnul Ojog ne astepta cu nerabdare. Iar mancare, cateva poze, discutii si nu in ultimul rand, dansul iar ne-a ajutat. De data aceasta cu brosuricile ce le purtam dupa noi si le daruim celor ce au nevoie. Multumim!
Tot la Centrul de Informare am avut sansa unei intalniri de gradul III cu o nonagenara care inca isi exercita pasiunea de jurnalist, scriind despre vietile unor mari oameni ai locului
Nici nu stim cum a trecut timpul; iar pranz, iar foame. Ajunsi la tabara, am infulecat si apoi ne-am pus la o scurta deconectare de la realitatea inconjuratoare. Seara am fost invitati la masa. Iar Domnul Ojog ne-a demonstrat ca dansul si campulungenii sunt oameni primitori, sufletisti si voiosi. Ne-am bucurat de bucatele gustoase si sanatoase ale zonei. Multumim firmei de catering care a avut grija de mancarea noastra un pic mai speciala, Domnului Primar si Domnului Traian-Gabriel Ojog !
Din nou seara… In drum spre casa am fost solicitati sa facem pe soldatii universali si sa contribuim la impingerea unui diesel care nu vroia sa porneasca. Dupa 500 m de impins, compresia si deflagratia au invins si noi am scapat de gafaiala. Atunci am realizat “binele” excesului de paine si ulei rafinat: Limfa incarcata.
Ajunsi la barlog ne-am retras in ganduri, emotii, retro si introspectie, vise si sperante. Cerul instelat astepta rasaritul Lunii in scadere. Somnul era pe drum… Racoarea toamnei ne-a obligat sa ne mai blindam cu o haina. Doi pisicuti si doi catelusi mi-au tinut companie in bezna in timp ce Luna, incet, strivea corola de minuni a noptii.
Cati oare apuca sa-si vada ziua, luna, anul, viata? Cati sunt prezenti in viata lor trecuta, prezenta si viitoare? Cati apreciaza ce au, ce au avut, ce sunt si ce nu sunt, ce viata au…?
Marti.
Dupa o ploaie torentiala incepe si a douazecea zi din Etapa a saptea a expeditiei noastre. Aceasta zi am rezervat-o, cu acceptul gazdelor doar jurnalelor, fotografiilor si pregatirii de drum.
O zi pasnica, ploioasa si plina de mendrele vremii, o zi in care laptopul mi-a fost colaborator si ajutor. Din nou am primit mancare si am fost ajutati. Locul unde suntem cazati este deosebit.
O zi linistita si frumoasa ce se termina cu un apus tomnatic minunat. Din nou toamna printre frunze si in sufletul meu…
Noapte Buna, visul meu…!
Aici si acum, si cu aceasta ocazie, dorim sa multumim mult tuturor acelora care au participat direct sau indirect la expeditia noastra, care ne-au sustinut, ajutat si insotit! Multumim Divinului, Universului si oamenilor!
