7-12 iulie 2012.
Dupa ce in ziua de vineri, 6 iulie, am ajuns la Calarasi aproape intr-un picior, urmatoarele zile au fost de refacere, odihna si vindecare.
Vineri dimineata in zori am plecat catre Calarasi…Se anunta o zi calduroasa si grea. ASA A SI FOST. Bocancii m-au torturat. De aceea, de la intrarea in Calarasi am fost nevoit pentru 3km sa merg cu masina rudelor mele, foarte amabile.
Au urmat cateva zile de relache si de odihna, zile in care am avut timpul si calmul necesar sa „iau pulsul ” orasului.Calarasi, sa mai lucrez la site, sa scriu in jurnal, sa recuperez datele pierdute aparent de pe un card de memorie si alte nimicuri care m-au ajutat. Calarasiul este un oras maricel, cu oameni relaxati, blanzi si plini de viata. Un oras frumos si plin de flori.
Aici am intalnit cativa oameni draguti si amabili. Un sofer de taxi, o oficianta de la posta romana si ar mai fi cativa care mi-au urat drum bun si succes. Le multumesc !
Multumesc Calarasi!
Lasă un răspuns