Razboiul Apei …

Razboiul apei – „Tapped” [2009]

De la productia de sticle de plastic si pana in marile si oceanele, unde ajung  intr-un final, majoritatea lor, Stephanie Soechtigle urmeaza calea si  isi face debutul, ca director si producator independent de filme documentare, analizand cu fermitate, marea afacere a apei imbuteliate si modul cum corporatiile interesate, afecteaza cu brutalitate viata comunitatilor, oamenii fiind priviti doar ca simpli pioni, neajutorati, carora li se poate nega dreptul fundamental al apei, cupiditatea transnationalelor, transformand in marfa substanta primordiala a planetei, ce defineste viata, asa cum o cunoastem astazi.

Trebuie sa recunosc ca am detestat profund, cuvantul „privatizare”, din prima clipa in care a inceput sa fie vehiculat, in mass media noastra post-decembrista, fiindca instinctiv l-am simtit, in contextul mai mult decat tulbure, al acelor vremuri, ca fiind doar umbrela la adapostul careia, marii rechini bipezi, vor expropria un popor, de toate drepturile esentiale avute pana atunci si ulterior mi s-au confirmat cele mai negre presimtiri, aceasta notiune devenind sinonima cu o alta… talharia legalizata.
De la dependenta completa, alimentara si energetica, prin patentarea plantelor si animalelor si „privatizarea” retelor energetice strategice, ale unei natiuni, pana la transformarea in marfa a apei, prin neglijarea intentionata, vreme de zeci de ani, a infrastructurilor municipale de apa potabila, am ajuns sa fim complet vulnerabili, in fata celor mai abjecti reprezentanti ai acestei rase damnate, camatarii mondiali, care mai au un singur pas de facut, pana la a ne vinde si ultimul lucru, din ceea ce Dumnezeu a daruit tuturor:  atmosfera terestra, sub pretextul poluarii excesive.
În SUA, infrastructurile municipale de apa potabila, insumeaza 2,4 milioane de kilometri, dar situatia lor este identica sau chiar mai grava decat cea de la noi, unele avand o vechime de 80-100 de ani, problemele generate de aceasta vechime excesiva, fiind catalogate prin  termenul „bomba cu ceas” iar revitalizarea lor este estimata la circa 185 miliarde de dolari, suma nu chiar astronomica, daca ne aducem aminte ca profitul net al bancherilor, in primul razboi din Golf, a fost de peste 200 de miliarde de dolari.
Stephanie Soechtig
 Stephanie Soechtig, si-a inceput cariera producand documentare pentru 20/20 Primetime Live, in beneficiul Good Morning America, ce acoperea alegerile prezidentiale americane, din 2000 si a colaborat cu echipa de cursa lunga a ABC, pentru producerea „Planet Earth”, documentarul maraton, prezentat de Leonardo DiCaprio.
A colaborat ulterior cu Fox News Channel, unde producea emisiuni speciale pentru Bill O’Reilly, inainte de a avea propriul ei spectacol televizat: The O’Reilly Factor.
Stephanie Soechtig, a absolvit cu magna cum laude, Facultatea de jurnalism a Universitatii New York, unindu-si ulterior fortele, cu sotii Michael si Michelle Walrath, in 2008, prin infiintarea Atlas Films, cu scopul de a crea filme documentare cu mesaj social, fapt suprinzator, pentru trei jurnalisti proveniti din mass media corporatista.
Stephanie marturiseste:
„Cand am inceput sa fac Tapped, am realizat ca nu aveam habar de unde provine apa mea si cum ajunge la mine si am fost realmente ingrozita sa constat ca industria apei potabile, se ocupa si cu evacuarea apelor uzate.
Termenul de privatizare, asa cum este folosit de cei care au interes in industria apei, are doua sensuri. Unul se refera la detinerea de catre corporatii a sistemelor de apa potabila sau de ape uzate, iar celalalt se refera la apa imbuteliata, vanduta en-gross.
În al doilea caz este vorba, pur si simplu, de transformarea apei potabile in marfa, fiind de fapt, o agresiune asupra comunitatilor, prin privatizarea propriilor lor surse de apa, in detrimentul cetatenilor.”
Marea majoritate a oamenilor, leaga notiunea de sanatate, de hrana organica (din ce in ce mai rara, in aceste zile) si de apa potabila disponibila, fapt pentru care, industria murdara a  reclamelor, a creat o conexiune intre sanatate si apa imbuteliata. Sesizati diferenta ?
Nimic mai fals, fiindca plasticul „pur” si transparent, introdus obligatoriu in legislatie, la presiunea evidenta a marilor concerne, a dus la disparitia clasicelor recipiente din sticla, mult mai sanatoase decat acest produs, despre care ni se confirma in film, ca este profund daunator, datorita procesului de fabricatie, ce presupune utilizarea unor substante chimice neurotoxice sau cancerigene: polietilena tereftalata (PET), paraxilena si bisfenolul A.

 

Şi de parca asta nu era de ajuns, testele facute apei imbuteliate, de catre laboratoare independente, in absenta celor ce ar trebui sa fie impuse prin lege, imbuteliatorilor, au relevat prezenta, in asa-zisa apa pura, ce ne este vanduta de aproape de 2.000 de ori mai scump, decat apa de la robinet, a altor compusi toxici, gen toluen sau stiren, resposabili de mutatii genetice si implicit de proliferarea cancerului.
Problema contaminarii acestei ape imbuteliate, ar putea avea doua cauze :
–  o contaminare accidentala, cel mai probabil in faza de fabricatie a plasticului, in sine, fiindca nu vad ce ar putea cauta substantele amintite, in apropierea unei linii automatizate de imbuteliere a apei.
0 daca luam in considerare efectele cancerigene si de sterilizare, ale substantelor descoperite in apa, coroborand acest fapt cu politica de eugenie, promovata oficial, de un gunoi uman ca Bill Gates (prin campaniile de vaccinare in masa) si cu obiectivele noii ordini mondiale, se prefigureaza o cu totul alta imagine, care elimina complet, caracterul accidental al acestor contaminari.

Sistemul endocrin, este compus dintr-o adevarata simfonie de hormoni, care in cantitati infime regleaza functiile fiziologice, in scopul mentinerii unui delicat echilibru metabolic, echilibru care afecteaza starea de  sanatate generala, starea noastra psihica, potentialul reproductiv si comportamental (de la agresivitate la instincte), printre multe alte functii.
Organizatia ”American Chemistry Council”, care reprezinta interesele a  peste 150 de companii din industria chimica, ne asigura pe pagina lor de internet, ca substanta bisfenol A, un disruptor endocrin care mimeaza efectele estrogenului, hormonul feminitatii, ne face viata ”mai sanatoasa si mai sigura, zilnic.”

Însa gandirea logica (avand in vedere structura chimica a substantei si potentialul ei fiziologic), plus dovezile stiintifice acumulate de ani de zile, sugereaza o cu totul alta concluzie, specific legata de cancerul mamar, de cel de prostata, de obezitate, boli neurologice si dezvoltarea comportamentului anormal.
Rafinaria Flint Hills

Agresivitatea si aroganta concernelor implicate, Nestle, Coca-Cola si Pepsi, care se stiu protejate de mitele de milioane de dolari, indesate in buzunarele politicienilor nemernici (scuzati pleonasmul), au ridicat la lupta comunitatile afectate, care au devenit constiente ca folosirea apei imbuteliate, este doar un reflex indus de reclame si nu o necesitate, daca tinem cont ca peste 40% din aceasta apa (si poate ca la noi, acest procent este mult mai mare), este apa noastra de la robinet, doar purificata si filtrata, conform declaratiilor corporatiilor, fiindca, de fapt, analizele de laborator amintite mai sus, arata cat de pura este aceasta otrava vanduta pe bani grei.


Se pare ca nici un aspect al acestei noi industrii, complet ignorata la noi, in urma cu circa 15 ani, cand retelele municipale de apa erau capabile inca, sa furnizeze apa potabila, nu poate fi catalogat ca fiind benefic: dincolo de inutilitatea produsului in sine, poluarea zonelor adiacente rafinariilor si chiar a intregului mediu, de catre aceste recipiente, pare-se imposibil de colectat si reciclat intr-un procent semnificativ, conduc la un dezastru ecologic generalizat, ce ameninta integritatea oceanului planetar.
„Pentru a va convinge cat de corupta este aceasta industrie, va pot declara urmatoarele: in ziua anterioara lansarii documentarului, Nestle a contactat Hot Springs Documentary Film Institute, din Elvetia si le-a solicitat sa nu difuzeze documentarul. 

Din fericire, consiliul director a respins aceasta cerere insolenta si o minuscula fractiune a populatiei, l-a putut viziona, inclusiv eu insami si mi-am promis ca nu voi mai cumpara niciodata, vreo sticla de apa.”
KAREN WISSING
29 octombrie 2009 The Almagest
Documentarul (subtitrat) poate fi vazut si descarcat aici :

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*